timbra - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză timbrer.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului timbra
Infinitiv a timbra
Indicativ prezentpers. 1 sg. timbrez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să timbreze
Participiu timbrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; (p.ext.) a plăti o taxă de timbru.
  2. (v.tranz.) (despre cântăreți) a-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat.

Cuvinte derivate

Traduceri

Referințe