transmite - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză transmettre < latină transmittere.
Pronunție
- AFI: /transˈmi.te/
Verb
| Conjugarea verbului transmite | |
|---|---|
| Infinitiv | a transmite |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | transmit |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să transmită |
| Participiu | transmis |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc.
- (v.tranz.) a aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva.
- (v.tranz.) a comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite.
- (v.tranz.) a face să ajungă la altul, a trece din om în om.
- (v.tranz.) (jur.) a trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta.
- (v.tranz.) a realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc.
- (v.refl.) (despre energie, radiații, unde etc.) a trece dintr-un loc în altul; a se propaga.
- (v.tranz.) a comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online