trena - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză traîner.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului trena
Infinitiv a trena
Indicativ prezentpers. 1 sg. trenez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să treneze
Participiu trenat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (livr.) (despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se lungi.
  2. (v.intranz.) (rar; despre lucruri) a zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență.

Traduceri

Anagrame

Referințe