trota - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trotter.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului trota
Infinitiv a trota
Indicativ prezentpers. 1 sg. (pers. 3) trotează
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să troteze
Participiu trotat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre caii de curse) a merge la trap; a avea un trap frumos și elegant.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Traduceri

Referințe


italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie trŭcta sau poate din trūcta. Fără dubiu înrudit cu greacă τρώκτης (tróktis).

Pronunție

Substantiv

trota f., trote pl.

  1. păstrăv

Cuvinte derivate

Referințe