trota - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză trotter.
Pronunție
- AFI: /tro'ta/
Verb
| Conjugarea verbului trota | |
|---|---|
| Infinitiv | a trota |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | (pers. 3) trotează |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să troteze |
| Participiu | trotat |
| Conjugare | I |
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină târzie trŭcta sau poate din trūcta. Fără dubiu înrudit cu greacă τρώκτης (tróktis).
Pronunție
- AFI: /'trɔta/
Substantiv
trota f., trote pl.