truca - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză truquer.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului truca
Infinitiv a truca
Indicativ prezentpers. 1 sg. truchez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să trucheze
Participiu trucat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a folosi trucuri sau trucaje.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe