truca - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză truquer.
Pronunție
- AFI: /truˈka/
Verb
| Conjugarea verbului truca | |
|---|---|
| Infinitiv | a truca |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | truchez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să trucheze |
| Participiu | trucat |
| Conjugare | I |
Cuvinte derivate
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online