turba - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină turbare.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului turba
Infinitiv a turba
Indicativ prezentpers. 1 sg. turbez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să turbeze
Participiu turbat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se îmbolnăvi de turbare.
  2. (v.intranz.) (fig.) a se mânia, a se înfuria peste măsură.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe