urgie - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină orgia.
Pronunție
- AFI: /ur'ʤi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului urgie | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urgie | urgii |
| Articulat | urgia | urgiile |
| Genitiv-Dativ | urgiei | urgiilor |
| Vocativ | urgie | urgiilor |
- (pop.) nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva.
- dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd.
- comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc.; ură, furie.
Locuțiuni
- (loc.adj.) De urgie = aducător de nenorocire.
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online