urina - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză uriner.
Pronunție
- AFI: /u.riˈna/
Verb
| Conjugarea verbului urina | |
|---|---|
| Infinitiv | a urina |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | urinez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să urineze |
| Participiu | urinat |
| Conjugare | I |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
a elimina urina din vezica urinară
Etimologie
Din urină.
Pronunție
- AFI: /uˈri.na/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru urină.
Referințe
italiană
(italiano)
Variante
Etimologie
Din latină urina.
Pronunție
- AFI: /uˈrina/
Substantiv
urina f., urine pl.
Cuvinte apropiate
Etimologie
Derivat regresiv din urinare.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru urinare.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru urinare.
latină
(Latina)
Etimologie
Din greacă ouron ("urină"). Origine indo-europeană.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului urina | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | urina | ' |
| Genitiv | ' | ' |
| Dativ | ' | ' |
| Acuzativ | ' | ' |
| Ablativ | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
portugheză
Etimologie
Din latină urina.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
urina f.