Paul Mercier | Babes-Bolyai University (original) (raw)
Papers by Paul Mercier
Veille et état d'exception, 2023
Watchfulness and State of Exception This article intends to link watchfulness to the state of exc... more Watchfulness and State of Exception This article intends to link watchfulness to the state of exception. Ordinarily, both concepts do not have any close connection, since watchfulness belongs to the field of metaphysics, and the state of exception to the field of political study. Nevertheless, thanks to authors such as Agamben (who, in Il Timp che chesta, develops a theological frame of the state of exception) we can include the first concept with the other one. Thus, we discover that the "sleeping state" corresponds to the "as if state" in biopolitics. From there, watchfulness adopts and dialectically embraces the posture of the Paulinian "as if not" and facilitates the overcoming of nihilism, which is inherent in societies of surveillance which always coerces Man's power of acting towards the Origin.
Gregorianum 2021 - Fasc. 1 , 2021
In this article, we deal with the experience of watchfulness, which has been forgotten, or even e... more In this article, we deal with the experience of watchfulness, which has been forgotten, or even erased by the omnipresence of surveillance. This passage from watchfulness to surveillance would amount to a reduction of Reason to Understanding (in the philosophy of Descartes, for instance): therefore, how can we watch, if it is the «exosomatisation» of understanding which monitors our everyday life? After exposing as much as we can what opposes the modern to the postmodern, we propose a a reading implying both a progress of the mind and a spiritual return: this movement specific to the watcher, but also to the Christian viator, has been incarnated in the thought of two twentieth-century philosophers: Gabriel Marcel and Pierre Boutang. In doing so, we propose a general plan for the possibility of a philosophy of watchfulness that includes four kinds of watchfulness: the personal watchfulness, the analogical one, the intersubjective one and the eonian one.
Caiete Silvane 184, 2020
Introducere Care este legătura dintre veghere și moarte? Am ezitat să intitulez acest eseu "veghe... more Introducere Care este legătura dintre veghere și moarte? Am ezitat să intitulez acest eseu "vegherea asupra morților la Marcel" (din franceza : "la veille sur les morts") căci acest titlu n-ar fi îmbrățișat întreaga întindere semantică a celor două concepte. Mai mult, cuvântul priveghere nu există la Marcel. Nicăieri acest autor nu menționează o veghere în sensul unei privegheri, de altfel nici nu folosește termenul de "veille sur les morts" sau de "veillée". Însă, toate acestea nu schimbă faptul că Marcel folosește termenul de "veghere" în opera lui, mai ales că acest filosof face din moarte și din morți o problemă filosofică, lucru pe care voi încerca să îl arăt. Vom pătrunde într-un domeniu care sfidează legile obiectivității, însă aceasta este necesar pentru a instaura, a întocmi, cel puțin parțial, o schiță a unei filosofii concrete. Dacă vorbim de moarte nu putem evita conceptul de "lume de dincolo". Dar lumea de dincolo reprezintă mai multe chestiuni, ducând chiar la câteva fantasme: cealaltă lume, planul transcendent, tărâmul morților și chiar un domeniu conceptual pentru filosofi! Toate sensurile acestea pot fi valabile la Gabriel Marcel, dar le vom înțelege numai sub unghiul morții. Interogarea filosofică, thaumazein-ul lui Marcel începe cu moartea mamei sale când avea cinci ani. "Ce devin morții" este și va rămâne una dintre preocupările filosofice sale majore, chiar dacă tânărul Marcel începe cu o critică a idealismului. Al doilea eveniment: moartea soției sale în 1947, ca o repetiție (în sensul de Gjentagelse al lui Kierkegaard) a morții mamei. Din copilărie până la vârsta adultă, subiectul speranței față de moarte, față de morți, ocupă gândirea lui Marcel. Critica lui asupra idealismului și științei absolute îl conduce la o "gândire dramatică", la o "înțelepciune tragică", în care, în optica mântuirii, morții iau loc în lumea celor care sunt vii. Saltul calitativ între critica «lumii sparte» (Gestell-ul pentru Heidegger) și veghere, mai precis vegherea morților, e greu de circumscris în limitele unui eseu. Iată paradoxul ridicat este următorul: cum să legăm vegherea-care poate să aibă mai multe sensuri (atenție, vigilența, grijă a celuilalt) cu moartea celuilalt? Ar trebui așadar să legăm vegherea în semantica ei multiplă cu o orientare transcendentă dar înscrisă în relațiile reciproce, ce ar însemna că moarte mar afecta, mar schimba aici și acum.
The Conscience of Time in Spinoza and Boutang. Boutang's Objection to Spinoza in the Resolution o... more The Conscience of Time in Spinoza and Boutang. Boutang's Objection to Spinoza in the Resolution of the Ontologie du secret. This article aims to compare the relation to time and eternity in Spinoza and Boutang. Why such an attempt? Boutang, in footnote nr. 442 of the last chapter of his book Ontologie du secret, objects to Spinoza, who rejects all ontological content of the future and therefore condemns substance to be an "eternal past". On the contrary, Boutang seeks an ontological participation via a subjective imitation of the Trinitarian person, who would act in the modal reality. This requires a change in the "consciousness of time" by understanding Time not as a thing, but as something related to Creation itself, in order to finally confer an ontological content to the future as a project. As a result, both conceptions are in opposition to the status of the substance and God to find the effective participation (called the "third kind of knowledge" in Spinoza). Nevertheless, they can get closer regarding the search of a subject's metamorphosis in the very duration via a specific participation to eternity which Boutang calls "other time", and more metaphorically "oblique corridor". Consequently, this "consciousness of an other time" fills an important gap that remains in the proposition 23, V of the Ethic, which divides consciousness between understanding and imagination at the expense of conscience itself. Pourquoi étudier le rapport entre deux philosophes qui semblent assez différents dans leur approche du temps, c'est-à-dire Spinoza et Boutang ? En effet, les deux auteurs ont une lecture opposée de la religion chrétienne, ce qui nous servira de
© 2017 Coordonatorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a... more © 2017 Coordonatorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului, prin orice mijloace, fără acordul coordonatorilor, este interzisă şi se pedepseşte conform legii.
© 2017 Coordonatorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a... more © 2017 Coordonatorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului, prin orice mijloace, fără acordul coordonatorilor, este interzisă şi se pedepseşte conform legii.
* This article attends to revisit the philosophy of Gabriel Marcel from a new point of view: watc... more * This article attends to revisit the philosophy of Gabriel Marcel from a new point of view: watchfulness. Many of commentaries looked at the very role of the " second reflection " (fr: reflexion seconde) for the search of mister, but it seems that nobody has tried yet to bring watchfulness and second reflection closer to describe the viator's movement. This is what proposes to carry out this article by the distinction between vigilance and watchfulness which permits to elaborate the attitude to adopt towards the technical world. In doing this the mind subject reaches a new plan, called Transcendence, where a new communion as well with the You as the other subjects is possible. The concept of intersubjectivity is thus discovered. We find out at the end of this article that with Gabriel Marcel can appear an ontology of humility which sets a closer dialog between Christian philosophy and " the new theology ". Acest articol are ca scop revizuirea filosofiei lui Gabriel Marcel dintr-o perspectivă nouă: vegherea. Numeroase comentarii au depistat rolul conceptului de " a doua gândire " (fr: reflexion seconde) în cautarea misterului, dar se pare că nimeni n-a încercat încă să apropie vegherea cu a doua gândire pentru a descrie mișcarea viator-ului. Iata ceea ce propune să exploreze acest articol prin distincția dintre vigilanță și veghere care permite elaborarea unei attitudini de adoptat în fața lumii tehnice. Așadar spiritul subjectului atinge un nou plan, ceea ce numim de obicei transcendanța, în care comuniunea atât cu Tu-ul absolut cât și cu celălalt devine posibial : se află conceptul de intersubjectivitate. Constatăm la sfîrșitul articolului că prinde conturi o ontologie a smereniei, care îngaduie un dialog mai apropriat dintre filosofia creștină al secolului al-XXea și " teologia nouă " .
In this article, I intend to explore the differences between tradition and folklore. At first, we... more In this article, I intend to explore the differences between tradition and folklore. At first, we make some confusions over these two terms. Folklor is born in the 19th century, within the positivist science, expanded in the domain of anthropology. What would be Tradition composed of by then? That's why my first part considers Tradition from the hermeneutical point of view: if Tradition is biased, prejudiced, Gadamer shows that even the pretention of the rational power is biaised so that we need to understand Tradition. Furthermore, the linguistic analyze of the people demonstrates that two different system of language are equivalents of two systems of thinking. Thus, we cannot understand plainly a tradition, because we would impose ours occidental point of view. Hence folklor is a spectacle or a science born in the historical movements of Aufklärung and Bildung for the civilized man, which encloses the archaic human being in the progressist process, political or not, though Tradition is marked by its an-historical rites. Only a coming back to the language's sources, throughout metafizic as a follower of the poetry, can make the mankind remember his relationship to Transcendance, as the limit between the spoken and the indiscible.
Book Reviews by Paul Mercier
Louis Pailloux, Lettre sur l’amour humaine, Paris, Editions Conférence, 2020, 56 p. , 2021
Drafts by Paul Mercier
Brève sur la pensée de Marcel
Master in the program "Recherches sur l'homme, la nature et la société" (Research Upon Mankind, N... more Master in the program "Recherches sur l'homme, la nature et la société" (Research Upon Mankind, Nature and Society)
Books by Paul Mercier
Sur le sentier de la veille : penser avec Gabriel Marcel et Pierre Boutang, 2023
Le présent travail enquête sur une expérience que la philosophie n'a jamais délaissée depuis ses ... more Le présent travail enquête sur une expérience que la philosophie n'a jamais délaissée depuis ses origines, bien qu'elle l'ait parfois réduite au silence, voire feint de l'ignorer, à savoir l'expérience de la veille. Après avoir montré dans notre introduction que la veille a été oblitérée au point de se fondre dans les mécanismes de la surveillance, nous plaidons pour sa reconquête afin de dénicher un "être" de la personne, substance rationnelle dont le Même analogique ne peut se déprendre de la visée de l'autre. Cette entreprise ne peut s'accomplir, soutenons-nous, qu'en couplant la pensée de deux philosophes : Gabriel Marcel et Pierre Boutang. Ainsi, à partir de la nécessité d'une philosophie de la veille au coeur du Gestell, la recherche compare les deux philosophes mentionnés aux détours de la veille-sur-soi, de la veille analogique et de la veille-sur-l'autre, dessinant le, ou les sentiers que l'homo viator, tantôt Ulysse, tantôt Orphée, se doit d'emprunter. Ce parcours de transcendance conduit à la veille éontique, entre durée et éternité, sur le seuil d'un autre-du-temps. A la fin de cette épreuve de l'être, le lecteur sera parvenu à un présent vivant, dont la forme oblique aura revêtu sa vox cordis d'amour, de foi et d'espérance, qui toujours accompagnent le veilleur dans sa vulgate du désir attirée par des formes de connaître et de sentir autres.
Veille et état d'exception, 2023
Watchfulness and State of Exception This article intends to link watchfulness to the state of exc... more Watchfulness and State of Exception This article intends to link watchfulness to the state of exception. Ordinarily, both concepts do not have any close connection, since watchfulness belongs to the field of metaphysics, and the state of exception to the field of political study. Nevertheless, thanks to authors such as Agamben (who, in Il Timp che chesta, develops a theological frame of the state of exception) we can include the first concept with the other one. Thus, we discover that the "sleeping state" corresponds to the "as if state" in biopolitics. From there, watchfulness adopts and dialectically embraces the posture of the Paulinian "as if not" and facilitates the overcoming of nihilism, which is inherent in societies of surveillance which always coerces Man's power of acting towards the Origin.
Gregorianum 2021 - Fasc. 1 , 2021
In this article, we deal with the experience of watchfulness, which has been forgotten, or even e... more In this article, we deal with the experience of watchfulness, which has been forgotten, or even erased by the omnipresence of surveillance. This passage from watchfulness to surveillance would amount to a reduction of Reason to Understanding (in the philosophy of Descartes, for instance): therefore, how can we watch, if it is the «exosomatisation» of understanding which monitors our everyday life? After exposing as much as we can what opposes the modern to the postmodern, we propose a a reading implying both a progress of the mind and a spiritual return: this movement specific to the watcher, but also to the Christian viator, has been incarnated in the thought of two twentieth-century philosophers: Gabriel Marcel and Pierre Boutang. In doing so, we propose a general plan for the possibility of a philosophy of watchfulness that includes four kinds of watchfulness: the personal watchfulness, the analogical one, the intersubjective one and the eonian one.
Caiete Silvane 184, 2020
Introducere Care este legătura dintre veghere și moarte? Am ezitat să intitulez acest eseu "veghe... more Introducere Care este legătura dintre veghere și moarte? Am ezitat să intitulez acest eseu "vegherea asupra morților la Marcel" (din franceza : "la veille sur les morts") căci acest titlu n-ar fi îmbrățișat întreaga întindere semantică a celor două concepte. Mai mult, cuvântul priveghere nu există la Marcel. Nicăieri acest autor nu menționează o veghere în sensul unei privegheri, de altfel nici nu folosește termenul de "veille sur les morts" sau de "veillée". Însă, toate acestea nu schimbă faptul că Marcel folosește termenul de "veghere" în opera lui, mai ales că acest filosof face din moarte și din morți o problemă filosofică, lucru pe care voi încerca să îl arăt. Vom pătrunde într-un domeniu care sfidează legile obiectivității, însă aceasta este necesar pentru a instaura, a întocmi, cel puțin parțial, o schiță a unei filosofii concrete. Dacă vorbim de moarte nu putem evita conceptul de "lume de dincolo". Dar lumea de dincolo reprezintă mai multe chestiuni, ducând chiar la câteva fantasme: cealaltă lume, planul transcendent, tărâmul morților și chiar un domeniu conceptual pentru filosofi! Toate sensurile acestea pot fi valabile la Gabriel Marcel, dar le vom înțelege numai sub unghiul morții. Interogarea filosofică, thaumazein-ul lui Marcel începe cu moartea mamei sale când avea cinci ani. "Ce devin morții" este și va rămâne una dintre preocupările filosofice sale majore, chiar dacă tânărul Marcel începe cu o critică a idealismului. Al doilea eveniment: moartea soției sale în 1947, ca o repetiție (în sensul de Gjentagelse al lui Kierkegaard) a morții mamei. Din copilărie până la vârsta adultă, subiectul speranței față de moarte, față de morți, ocupă gândirea lui Marcel. Critica lui asupra idealismului și științei absolute îl conduce la o "gândire dramatică", la o "înțelepciune tragică", în care, în optica mântuirii, morții iau loc în lumea celor care sunt vii. Saltul calitativ între critica «lumii sparte» (Gestell-ul pentru Heidegger) și veghere, mai precis vegherea morților, e greu de circumscris în limitele unui eseu. Iată paradoxul ridicat este următorul: cum să legăm vegherea-care poate să aibă mai multe sensuri (atenție, vigilența, grijă a celuilalt) cu moartea celuilalt? Ar trebui așadar să legăm vegherea în semantica ei multiplă cu o orientare transcendentă dar înscrisă în relațiile reciproce, ce ar însemna că moarte mar afecta, mar schimba aici și acum.
The Conscience of Time in Spinoza and Boutang. Boutang's Objection to Spinoza in the Resolution o... more The Conscience of Time in Spinoza and Boutang. Boutang's Objection to Spinoza in the Resolution of the Ontologie du secret. This article aims to compare the relation to time and eternity in Spinoza and Boutang. Why such an attempt? Boutang, in footnote nr. 442 of the last chapter of his book Ontologie du secret, objects to Spinoza, who rejects all ontological content of the future and therefore condemns substance to be an "eternal past". On the contrary, Boutang seeks an ontological participation via a subjective imitation of the Trinitarian person, who would act in the modal reality. This requires a change in the "consciousness of time" by understanding Time not as a thing, but as something related to Creation itself, in order to finally confer an ontological content to the future as a project. As a result, both conceptions are in opposition to the status of the substance and God to find the effective participation (called the "third kind of knowledge" in Spinoza). Nevertheless, they can get closer regarding the search of a subject's metamorphosis in the very duration via a specific participation to eternity which Boutang calls "other time", and more metaphorically "oblique corridor". Consequently, this "consciousness of an other time" fills an important gap that remains in the proposition 23, V of the Ethic, which divides consciousness between understanding and imagination at the expense of conscience itself. Pourquoi étudier le rapport entre deux philosophes qui semblent assez différents dans leur approche du temps, c'est-à-dire Spinoza et Boutang ? En effet, les deux auteurs ont une lecture opposée de la religion chrétienne, ce qui nous servira de
© 2017 Coordonatorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a... more © 2017 Coordonatorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului, prin orice mijloace, fără acordul coordonatorilor, este interzisă şi se pedepseşte conform legii.
© 2017 Coordonatorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a... more © 2017 Coordonatorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului, prin orice mijloace, fără acordul coordonatorilor, este interzisă şi se pedepseşte conform legii.
* This article attends to revisit the philosophy of Gabriel Marcel from a new point of view: watc... more * This article attends to revisit the philosophy of Gabriel Marcel from a new point of view: watchfulness. Many of commentaries looked at the very role of the " second reflection " (fr: reflexion seconde) for the search of mister, but it seems that nobody has tried yet to bring watchfulness and second reflection closer to describe the viator's movement. This is what proposes to carry out this article by the distinction between vigilance and watchfulness which permits to elaborate the attitude to adopt towards the technical world. In doing this the mind subject reaches a new plan, called Transcendence, where a new communion as well with the You as the other subjects is possible. The concept of intersubjectivity is thus discovered. We find out at the end of this article that with Gabriel Marcel can appear an ontology of humility which sets a closer dialog between Christian philosophy and " the new theology ". Acest articol are ca scop revizuirea filosofiei lui Gabriel Marcel dintr-o perspectivă nouă: vegherea. Numeroase comentarii au depistat rolul conceptului de " a doua gândire " (fr: reflexion seconde) în cautarea misterului, dar se pare că nimeni n-a încercat încă să apropie vegherea cu a doua gândire pentru a descrie mișcarea viator-ului. Iata ceea ce propune să exploreze acest articol prin distincția dintre vigilanță și veghere care permite elaborarea unei attitudini de adoptat în fața lumii tehnice. Așadar spiritul subjectului atinge un nou plan, ceea ce numim de obicei transcendanța, în care comuniunea atât cu Tu-ul absolut cât și cu celălalt devine posibial : se află conceptul de intersubjectivitate. Constatăm la sfîrșitul articolului că prinde conturi o ontologie a smereniei, care îngaduie un dialog mai apropriat dintre filosofia creștină al secolului al-XXea și " teologia nouă " .
In this article, I intend to explore the differences between tradition and folklore. At first, we... more In this article, I intend to explore the differences between tradition and folklore. At first, we make some confusions over these two terms. Folklor is born in the 19th century, within the positivist science, expanded in the domain of anthropology. What would be Tradition composed of by then? That's why my first part considers Tradition from the hermeneutical point of view: if Tradition is biased, prejudiced, Gadamer shows that even the pretention of the rational power is biaised so that we need to understand Tradition. Furthermore, the linguistic analyze of the people demonstrates that two different system of language are equivalents of two systems of thinking. Thus, we cannot understand plainly a tradition, because we would impose ours occidental point of view. Hence folklor is a spectacle or a science born in the historical movements of Aufklärung and Bildung for the civilized man, which encloses the archaic human being in the progressist process, political or not, though Tradition is marked by its an-historical rites. Only a coming back to the language's sources, throughout metafizic as a follower of the poetry, can make the mankind remember his relationship to Transcendance, as the limit between the spoken and the indiscible.
Louis Pailloux, Lettre sur l’amour humaine, Paris, Editions Conférence, 2020, 56 p. , 2021
Brève sur la pensée de Marcel
Master in the program "Recherches sur l'homme, la nature et la société" (Research Upon Mankind, N... more Master in the program "Recherches sur l'homme, la nature et la société" (Research Upon Mankind, Nature and Society)
Sur le sentier de la veille : penser avec Gabriel Marcel et Pierre Boutang, 2023
Le présent travail enquête sur une expérience que la philosophie n'a jamais délaissée depuis ses ... more Le présent travail enquête sur une expérience que la philosophie n'a jamais délaissée depuis ses origines, bien qu'elle l'ait parfois réduite au silence, voire feint de l'ignorer, à savoir l'expérience de la veille. Après avoir montré dans notre introduction que la veille a été oblitérée au point de se fondre dans les mécanismes de la surveillance, nous plaidons pour sa reconquête afin de dénicher un "être" de la personne, substance rationnelle dont le Même analogique ne peut se déprendre de la visée de l'autre. Cette entreprise ne peut s'accomplir, soutenons-nous, qu'en couplant la pensée de deux philosophes : Gabriel Marcel et Pierre Boutang. Ainsi, à partir de la nécessité d'une philosophie de la veille au coeur du Gestell, la recherche compare les deux philosophes mentionnés aux détours de la veille-sur-soi, de la veille analogique et de la veille-sur-l'autre, dessinant le, ou les sentiers que l'homo viator, tantôt Ulysse, tantôt Orphée, se doit d'emprunter. Ce parcours de transcendance conduit à la veille éontique, entre durée et éternité, sur le seuil d'un autre-du-temps. A la fin de cette épreuve de l'être, le lecteur sera parvenu à un présent vivant, dont la forme oblique aura revêtu sa vox cordis d'amour, de foi et d'espérance, qui toujours accompagnent le veilleur dans sa vulgate du désir attirée par des formes de connaître et de sentir autres.