Sidonia Grama | Babes-Bolyai University (original) (raw)

Papers by Sidonia Grama

Istorii ale regimului comunist din România. Volum al Congresului național al istoricilor români, Iași, 2018, 2020

În istoriografia internațională a anului revoluționar 1989, revoluția română este definită adeseo... more În istoriografia internațională a anului revoluționar 1989, revoluția română este definită adeseori expeditiv, ca „excepție”. Cum putem explica acest invocat excepționalism și ce dimensiuni teoretice ar deschide o astfel de înțelegere? Este cunoscut faptul că excepționalismul revoluției române ține, în principal, de formele de violență politică și de numărul mare de victime produse în faze diferie ale situației revoluționare din decembrie 1989, violențe perpetuate și în imediata posteritate a evenimentelor. Studiul nostru propune o altă abordare, în jurul problematicii istorice și istoriografice a „trecerilor sub tăcere”. Înțelegem prin noțiunea de „trecere sub tăcere”, un arsenal de practici ale puterii politice de a omite, a șterge, a oculta, deliberat și sistematic, fapte, evenimente, fenomene și personaje a căror existență și afirmare i-ar pune în pericol legitimitatea precară.
Ceea ce numim generic „revoluția română din decembrie 1989” a fost, în interpretarea noastră, scena confruntării dramatice între două filiații revoluționare distincte, între două proiecte revoluționare alternative, cristalizate încă din miezul desfășurării evenimentelor și radicalizate apoi, odată cu evoluția evenimentelor din 1990. Am definit generic drept „revoluție anti-Ceaușescu” versus „revoluție anticomunistă”, cele două filoane revoluționare care au coexistat, într-o dialectică sui-generis - inițial aflate într-o relație de complementaritate, apoi de incompatibilitate -, în timpul și în posteritatea evenimentelor din decembrie 1989. Considerăm că relația tensionată dintre aceste două filiații revoluționare, confruntarea lor disimulată și maniheistă este o cheie de înțelegere a violenței și a excepționalismului „revoluției române”. Deși complementare din punct de vedere rațional, în trama istorică, revoluția anti Ceaușescu versus revoluția anticomunistă au exprimat și exprimă, viziuni dihotomice, ireconciliabile despre trecutul, prezentul și viitorul României.

PhD Thesis, Faculty of History and Philosophy, Babes-Bolyai University, Cluj, Romania, 2009

My academic option for the Romanian Revolution of December 1989 originates in a personal need to ... more My academic option for the Romanian Revolution of December 1989 originates in a personal need to understand, as far as possible, and, therefore, to domesticate the radical strangeness of a founding event from our recent past. For us, the generation who witnessed it, - in the wider sense of the notion of generation in oral history (as contemporaries with memorable and communally remembered historical events) -, these events divide public history and personal histories into a (self)referential “before and after 1989”.
From the vantage point of the present, this study casts an interrogatory glance at the alterity of this event from the recent past, configuring a historical and anthropological research on the memory of the revolution. I have thus attempted to capture the different ways the social and the collective memory(ies) of the revolution are articulated, the power relations that traverse them, as well as to deconstruct the layers of the taken-for-granted meanings that have overlapped over a span of two decades since the events.
I have chosen this perspective in order to answer not so much the obsessive interrogation “Was there or was there not a revolution?”, as the following questions: “What kind of revolution was it?” What grants the specificity, the radical strangeness of these events, against the background of the 1989 revolutions from Central and Eastern Europe, themselves appearing as uncommon occurrences on the scale of history? Who has appropriated the meanings of the revolution, how and why, and what are the stakes of its posterity?

ORMA, vol 24, 2015

There are multiple uses of testimony in various institutional practices (legal, historical, psy... more There are multiple uses of testimony in various institutional practices (legal, historical, psychological, anamnestic in the broader sense) or in everyday life. What we aim through this social positioning of testimony is to discern, once more, the particularity of oral history as an epistemic project.The hypothesis we advance here supports the idea of the irreducible specificity of oral history endeavour, in terms of handling and interpreting testimonies.
Analytically, we follow closely Paul Ricoeur’s comparative epistemological approach to the fate of testimony in legal and, respectively, in historical practices, contrapuntally intersecting our own considerations on the specific manner in which oral history tackles testimonies.
While in other approaches that use testimony (in historical or legal practice, or in other socio-human sciences, such as anthropology, sociology, or ethnology), the critique of testimony usually only intervenes in the final phase of the historiographic operation, we believe that oral history has the potential to develop a formidable critical arsenal throughout the entire process of testimony production.

Keywords: memory, philosophy of history, critique of testimony, oral history, justice, epistemology, qualitative methodology.

Ageing, Ritual and Social Change: Comparing the Secular and Religious in Eastern and Western Europe, (eds.) Peter G. Coleman, Daniela Koleva and Joanna Bornat , 2013

By scrutinizing the microcosm of human subjectivity at the intersection with lived History, the d... more By scrutinizing the microcosm of human subjectivity at the intersection with lived History, the dialogical experience of the oral history interviews might elicit life narratives of inexhaustible richness.This chapter focuses on crucial moments in life histories, and on their relation to religious beliefs and practices. It also attempts to capture the elusiveness of discourses on religious ceremonies by interrogating some of the silences which thoroughly punctuate life narratives.The study proposes a reflection on the meaning of silences in oral history discourse. It aims at interpreting the genres of ineffable, unspeakable and dialogical silences, as well as the silencing process which might be seen as symptom of power and oblivion. The transcultural approach sheds light on criss-crossing life narratives, set against the background of their relations with particular cultural features of East or West secularisms or with the adversities of recent European history.
Based on in-depth interviews and life stories which touch the themes of political repression and religious life, the research was part of the international project, `Marking Transitions and Meaning across the Life Course: Memories of Religious and Secular Ceremonies in Eastern and Western Europe`, and financed by Religion & Society Research Programme, UK.

Key words: life narratives, political repression, communism, religious life, secularisation, genres of silences, memory and oblivion, oral history.

Remembering after the Fall of Communism. Oral History and (Post)Socialist Societies, 2009

Performing Identities. Renegotiating socio-cultural identities in post-socialist Eastern Europe, 2004

Cum au fost trăite acele zile ale revoluției? Ce i-a facut pe oameni să se revolte și să-și pună ... more Cum au fost trăite acele zile ale revoluției? Ce i-a facut pe oameni să se revolte și să-și pună viața în joc? Cum au înfruntat moartea violentă, necunoscutul, marile speranțe și frici? Cum au perceput acel moment abrupt de ruptură între o lume veche care se prăbușea (și de care încercau cu disperare să se elibereze, exorcizând-o), și o alta nouă care trebuia imaginată?

Ca eveniment trăit, ceea ce s-a petrecut în România lui decembrie 1989 a fost o „rupere de nivel”... more Ca eveniment trăit, ceea ce s-a petrecut în România lui decembrie 1989 a fost o „rupere de nivel” în sens ontologic, nu doar politic și social, cât mai ales psihologic, stârnind în psihicul colectiv vechi simboluri și vechi mituri politice reiterante. „Revoluția în stradă” și „revoluția în direct” prin televiziune, moduri de trăire coexistente ale acelor zile, au impus reprezentări distincte ale evenimentului, ca două realități contruite sui-generis, ale căror coordonate spațio temporale le voi descrie în studiul de față, din perspectivp antropologică, încercând să reconstitui atmosfera de miracol și de angoasă a acelor zile.

Caiete de Antropologie Istorică, 2005

From a gnoseological perspective, any scientific attempt at acquiring knowledge about man as a hi... more From a gnoseological perspective, any scientific attempt at acquiring knowledge about man as a historical, social and cultural being can only be undertaken by attentively interrogating, or by simply scouring human memory in its widest span and most diverse forms of expression. Therein lies not only the interpretative strength,
but also the vulnerability of such investigative attempts. Such recourse to memory, as both source and object of knowledge, is characteristic of social and historical
disciplines, in other words, of interpretative science such as cultural anthropology, history, social psychology, sociology, ethnology, etc. It is, above all, an entrenched
characteristic of oral history, whether one regards this discipline as a supplement to or a specific difference within history as the proximate nus, or as a fully self-standing epistemic domain, which is nonetheless open to interdisciplinary influences. From this vantage point, what distinguishes oral history from other social disciplines devoted to the study of memory would be its propensity towards articulating a programmatically
critical and problematizing discourse around memory, seen both as a historical source and as a cultural phenomenon, marked by its own historicity.

Philobiblon: Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities , 2006

This study is devoted to the commemorative practices and the sites of memory of the 1989 Romanian... more This study is devoted to the commemorative practices and the sites of memory of the 1989 Romanian revolution. It has resulted from a multi-sited fieldwork experience through Timișoara, Bucharest, and Cluj occasioned by the fifteenth public celebration of the founding event of the Romanian post communist democracy. We hereby propose an oral history and cultural anthropology analysis which is methodologically based on participant observation and semi-structured
interviews with participants at the commemoration. We have closely followed the itinerary and the pace of this public celebration attempting to a thick description, in order to scrutinize the world of meanings that the commemorative gestures and the memory sites of
Timișoara spread out. The historical events of December 1989 are seen through the lenses of the current stakes of the end of 2004; a year marked by the particular political context of the recent parliamentary and presidential elections held in November in Romania, by the judicial context of prescription which was going to be applied to some crimes of the revolution, and by the perennial religious context of Christmas Eve.
The theoretical hypothesis we subscribe to is that spaces of remembering – which are often traumatic in the case of the Romanian revolution – are converted
into sites of memories only if there is a political will of memory to erect them, as well as recurrent
cultural practices to ritually reactivate their meanings. The paper outlines the manner in which a tensional proximity of these different contexts, political, cultural, social, interfere with the commemorative practices, and with the socially (re)organizing modalities of the collective memories of the revolution. By the fact of “having been there”, in the very tradition of cultural
anthropology, we aim at an inner, intimate knowledge of a social reality which would challenge the
master narratives on the revolution as simplifying politically charged versions of the past. We also
wish, in the very tradition of oral history, to give voice to those narratives that would yield different untold or less told histories of the revolution, or would reveal hardly visible discourses on the political scene.

Philobiblon:Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities, 2007

The violent event of the 1989 Romanian revolution was experienced both as transforming and trauma... more The violent event of the 1989 Romanian revolution was experienced both as
transforming and traumatic. Using vivid, synaesthesic testimonies on those
days, the paper highlights the liminality of the revolution-as-lived, its symbolic
dimension, the existential dilemmas and the harsh reflexivity triggered then,
while critically examining narrative patterns of the revolution-as-told.

Thesis Chapters by Sidonia Grama

Rezumat Doctorat Lucrarea de doctorat focalizează, din perspectivă antropologică și istorică, m... more Rezumat Doctorat

Lucrarea de doctorat focalizează, din perspectivă antropologică și istorică, memoriile revoluției române din decembrie 1989 ca eveniment fondator al democrației noastre post-comuniste. Teza surprinde organizarea socială a memoriilor colective ale revoluției și a uitărilor implicite, inserțiile imaginarului în reprezentările sociale ale revoluției, dialectica interpretărilor dominante și a relațiilor de putere care le traversează de-a lungul a peste două decenii de la evenimentele istorice. Am ales această perspectivă pentru a răspunde nu atât obsedantei interogații din spațiul public „A fost sau nu a fost revoluție?”, cât, mai ales, următoarelor întrebări: „Ce fel de revoluție să fi fost? Care este specificitatea acestor evenimente în contextul revoluțiilor din 1989 din Europa Centrală și de est? Cine, cum şi de ce şi-a adjudecat înţelesurile revoluţiei şi mizele posterităţii ei?”
Din punctul de vedere al prezentului, nucleul investigației constă, metaforic vorbind, în scrutarea acelor „răni simbolice care se cer vindecate”, stocate în arhivele memoriilor colective ale acestui eveniment fondator violent (Ricoeur 2000). În consecință, cercetarea doctorală a vizat răspunsuri mai mult sau mai puțin comprehensive la următoarele interogații: Cum s-au construit memoriile sociale/colective ale acestui eveniment fondator, într-o perioadă liminală între revoluţia trăită, revoluţia mărturisită şi revoluţia ca reprezentare istorică? Cum interferează elementele de imaginar (social, politic, istoric) în reprezentările revoluţiei? În ce constă travaliul memoriei în zona crepusculară dintre memorie şi istorie?
Astfel, cercetarea este un demers interdisciplinar, la confluența istoriei ș antropologiei memoriei revoluției române. Din punct de vedere metodologic, aceasta se reflectă în diversitatea metodelor și a tehnicilor de cercetare calitativă pe care le-am utilizat: analiză de discurs și analize de conținut ale reprezentărilor mediatice ale revoluției; critica diferitelor genuri de mărturii despre revoluție și critica genului memorialistic; inteviuri semistructurate, în profunzime, focus grupuri și narațiuni de viață cu diferite categorii de participanți la evenimente; cercetare de teren și observație participativă la comemorări, dezbateri publice, procese ale revoluției. Teza dezvoltă, de asemenea, un demers teoretic asupra istoriei orale ca proiect epistemic, relevând specificitatea ei în studierea memoriei, în contextul științelor sociale și al istoriei.