Dinspre Strigoii lui Enescu & Eminescu: inedite neliniștitoare (II) | Contributors | 31.01.2024 (original) (raw)

Din episoadele anterioare. Compoziția și manuscrisul oratoriului Strigoii, scris de Enescu la 31 octombrie-11 noiembrie 1916 pornind de poemul lui Eminescu din 1876, redeschide marea problemă a patrimoniului lui Enescu. Dobândit în condiții neclare de Romeo Drăghici, agent al securității și factotum al Muzeului Enescu, el i-a fost copiat în 1971 compozitorului Cornel Țăranu, care l-a studiat, prezentat sub forma unei transcripții pentru pian și voci în primă audiție absolută (1971, 1981), ulterior fiind orchestrat (Sabin Pautza 2017), interpretat și înregistrat în primă audiție mondială (Berlin 2018, 2019) și națională (2019) de Gabriel Bebeșelea, laureatul Premiului național Eminescu 2024, precum și publicat în versiunea orchestrată (Țăranu-Pautza-Bebeșelea 2018). Drăghici a afirmat că Enescu i-ar fi spus în 1946 că a regretat mult pierderea sau rătăcirea manuscrisului, la care ar fi lucrat mult. Începând din 2021, când s-au pus în vânzare prin licitație zeci de documente provenind dintr-o „Colecție Romeo Drăghici”, Drăghici este dovedit a fi sustras, înstrăinat și/sau vândut manuscrise – inclusiv manuscrise muzicale și inclusiv manuscrise inedite – din ansamblul arhivelor Enescu, rămase până în prezent fără o catalogare strictă, completă și accesibilă public. Așa cum a demonstrat Clemansa Liliana Firca prin Noul catalog tematic Enescu (vol. I din 2010), există certitudinea că manuscrise muzicale contemporane Strigoilor au fost dezmembrate, iar unul dintre ele se află în prezent în trei colecții. Dacă de la Enescu direct nu există suficiente mărturii cu privire la compozițiile anilor 1916-1918, referințele adeseori contradictorii ale lui Drăghici trebuie cântărite cu maximă circumspecție, cunoscându-i de acum antecedentele. Mai mult, demonstrațiilor indirecte ale furtului din arhiva Enescu li se adaugă de acum un document inedit care atestă flagrantul: o scrisoare a lui Drăghici din 1980 către muzeograful Petru Diaconescu din Dorohoi, pe care Drăghici îl amenință că îl va deferi Suzanei Gâdea dacă nu îi va da banii (așa cum i-ar fi promis) pe un „material” Enescu pe care i-l dăduse cu 9 luni mai devreme, sau să i-l restituie pentru a-l vinde, la preț dublu, Arhivelor Statului. (vezi aici) De unde deci apare manuscrisul Strigoilor în 1971? Ce ne spune istoria complicată a acestui manuscris despre practicile anti-patrimoniale dirijate de Drăghici? Ce alte manuscrise muzicale inedite Enescu ecranate de activitatea obscură a lui Drăghici subzistă sau ar putea fi redescoperite?