Au fost afectate ciclurile economice de procesul de aderare la UE? * (original) (raw)
Related papers
2010
The economic crisis did not altered the deep structural changes underway in global energy markets-growing energy demand in developing countries and growing concerns about limiting carbon emissions-and revealed how oil, coal and gas markets could help solving major energy challenges ahead. The current crisis has led to declining prices and slower economic growth. But this is nothing more than a break. Resource-rich countries continue to use their assets to promote their own interests, to expand areas of influence and to create alliances with partners similar to them. Similarly, transit countries and importing energy are trying to assert their positions. These forces are about to change the nature of international business. 9 The future security of supply will depend on the new interconnections both within and outside the EU, the increased energy saving practices, promoting smart networking and measuring technologies. Affordable energy for industrial and private consumers, will continue to be a challenge, but addressing it at a common European level, will be more effective and will generate economies of scale for the benefit of consumers.
Avantajele competitive ale României pe piaţa internă a UE
2014
This study contributes to the literature on the competitiveness of Romanian exports with a new perspective over the decade 2001-2011, by overlapping of two complementary analyses: of the export performance dynamics and of the domestic revenues created by export manufacturers and their suppliers. The analyzed period includes the period of global economic growth (mainly 2003-2007) and the first years of the economic crisis (2009-2011 ). The year 2007, when Romania joined the European Union, is in the middle of the analyzed period. The dynamics of Romania's export performance was assessed through a specific method combining three different research lines(1) changes in the ranking of exported products in the reference years 2001 and 2011, (2) evolution of the performance of key products exported in 2001 and (3) the position in 2001 of key products exported in 2011. The analysis of domestic revenues created by export manufacturers and their suppliers provides, for the first time for ...
Analiza Impactului Pandemiei De COVID-19 Asupra Pieței Muncii (Analiza Comparativă)
Zenodo (CERN European Organization for Nuclear Research), 2023
The COVID-19 pandemic has caused immense disruption worldwide through its devastating impact on public health, employment and livelihoods. Governments, workers and employers around the world took immediate action to address the crisis, preserve jobs and protect incomes, although these measures varied in scale and generosity. Although such measures were crucial in mitigating the crisis, all countries experienced a sharp deterioration in employment and national income, which exacerbated existing inequalities and risked long-term "scarring" effects on workers and enterprises. Following these events was the multilateral political response to intervene to address social fragility and inequality.
Concepție grafică, machetare şi tehnoredactare: Luminița LOGIN Coperta: Nicolae LOGIN DESPRE AUTORI Simona Maria STĂNESCU este cercetător științific III în Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV), Academia Română. Este doctorand în sociologie al Universității București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, cu o temă de analiză a statului bunăstării. Domeniile de interes: politică socială, construcție instituțională și cadru legislativ în domeniul social, drepturile omului și economia socială. Printre publicații: Aderarea României la Uniunea Europeană: impactul asupra statului bunăstării românesc (coordonator, 2004); Enciclopedia dezvoltării sociale (co-coordonator, 2007); Politici de incluziune socială în perioada de criză economică (co-coordonator, 2010); Raport de cercetare privind economia socială în România din perspectivă europeană comparată (co-coordonator, 2010). simona_vonica@yahoo.com Sorin CACE este doctor în sociologie și în economie, cercetător științific I în ICCV, Academia Română. Domeniile de interes: statul bunăstării, ocuparea forței de muncă, situația romilor și economia socială. Printre publicații: Legal şi egal pe piața muncii pentru comunitățile de romi. Diagnoza factorilor care influențează nivelul de ocupare la populația de romi (cocoordonator, 2010); Economia socială în Europa (coautor, 2010); Economia socială-două profiluri regionale (co-coordonator, 2010); Bune practici în domeniul economiei sociale (coautor, 2010).
Fundamentarea deciziei, obiectiv primordial în realizarea unei economii moderne
2007
The permanent adaptation of the organization to the changes from the intern and extern environment is done through the managerial activity which essentially represents an ensemble of interdependent decisions. The functionality and viability of the organizations cannot be conceived outside an adequate process of decision. Nowadays there is a tendency of increasing the risks because of the intense amplification, diversification, dinamization and innovation of the ensemble of activities and factors which influence the organization and its environment. To counteract this tendency the management of risks developed. This has in view the reduction of risks correlated with the realization of the objectives of the firm that means changes in the perspective and the structure of decisions. This means that a thoroughly evaluation of reality and intense anticipatory efforts are necessary providing this way vast and precise information that allow, using adequate instruments, the endorsement of efficient decisions. The world that we live in, seen as an ensemble is a closed world which is in a permanent change and at a closer look we can a certain that it is also very different from the point of view of regions, civilized countries, historic periods etc. knowledge represents the solution for the future existence of this world and for approaching from all aspects of the segments that is made of. Knowledge is the chance that appears now and must not be wasted to rediscover later, after the negative effects of this lack of intuition will have been finished. 1.1 Risc şi incertitudine în activitatea umană Tranziţia la economia de piaţă, în fostele ţări cu o economie excesiv centralizată, a reprezentat un proces complex care a adus schimbări esenţiale asupra condiţiilor de desfăşurare a activităţii agenţilor economici, care au fost obligaţi să-şi adapteze dimensiunile, structurile şi chiar eficienţa activităţii economice la condiţiile şi "jocurile" stabilite de economia de piaţă. Creşterea complexităţii relaţiilor structurate, stimulatoare şi perturbării ale întregului sistem economicosocial, la care se adaugă dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei, a creat mutaţii importante în modul de abordare a aspectelor teoretice şi practice ale noţiunilor de risc şi incertitudine.[1] 1.1.1 Definiţii şi caracteristici Universul economic, social, politic şi natural în care trăiesc, acţionează şi evoluează oamenii este încărcat de incertitudini. În prezent se recunoaşte tot mai mult că un sistem care funcţionează pentru a obţine un rezultat viitor, operează prin definiţie, într-o sferă de incertitudine, chiar dacă situaţiile concrete se caracterizează prin grade diferite de risc, de incertitudine sau chiar de nedeterminare. Riscul şi incertitudinea nu sunt însă subiecte de opţiune, ele fac parte pur şi simplu din condiţia umană. Incertitudinile incită agenţii economici să-şi efectueze propriile determinări după principii economice, funcţie de speranţele lor, adică îi provoacă să aprecieze mai întâi gradul de probabilitate al realizării scopurilor şi obiectivelor propuse. Planul oferă o imagine a viitorului, însă al cărui viitor, pentru că planificatorul construieşte mai mulţi viitori, şi anume: un viitor dorit, un viitor necesar şi un viitor posibil. Fiecare dintre aceste forme de viitor are determinările şi nedeterminările sale. Strategia, politica şi planul economic, bine fundamentate, apar, ca instrumente eficiente care întregesc mecanismul global de funcţionare şi evoluţie a sistemului economic cu un mecanism parţial constituit din pârghii conştiente, sau contribuie la integrarea viitorului în prezent, la apropierea celor trei forme de viitor, ceea ce ar atrage forma ideală dacă ele s-ar suprapune până la identificare, în prezent, lucru imposibil de realizat; însă, cu toate acestea, reducând incertitudinea, strategia, politica şi planul conţin elemente care determină agenţii economici să acţioneze în prezent în numele şi spiritul cerinţelor viitoare, instrumentele previzionale respective incitând la căutări, la invocări, la invenţii, modernizări şi raţionalizări. Termenii risc şi incertitudine sunt folosiţi de multe ori pentru a exprima acelaşi lucru, dar, aşa cum se susţine în literatura de specialitate [2], între ei există o diferenţă clară. Incertitudinea reprezintă faptul de a nu şti ce se va întâmpla în viitor, iar riscul este considerat ca o caracterizare a gradului de incertitudine; cu cât este mai mare incertitudinea cu atât este mai pronunţat riscul şi invers; majoritatea acţiunilor umane prezintă o anumită doză de incertitudine şi risc, care se datorează, pe de-o parte, celui care acţionează, iar pe de altă parte,
2008
In conditions of world scientific and technological revolution, the society incapacity to satisfy the vital demands becomes more inexplicable and unjustifiable. Starting with the reform from 1999 (named Agenda 2000) the Common Industrial Policy has two principal directions: market policy and sustainable development of industrial zones, imposing two concepts: sustainable industrial production and sustainable industrial consumption for an acceptable and agreed sustainable industrial development. From 2000, the environmental aspects were better integrated into the industrial policy that includes new measures or improvements of the existing ones in order to promote the environment protection (concept of "sustainable industrial development", "green" production, "green" products etc.). The principal instrument of market policy becomes eco-conditioning. Agenda 2000 and Johannesburg Declaration (2002) were introduced the demand for all EU member states to apply measures for environment protection in order to ensure the quality of industrial production and also, eco-labelling of some important industrial products (e.g., 24 categories of industrial products into EU states). Thus, it must be respected a minimum level of environment standards, applied the best industrial available practices so that the ecocapacity,eco-efficiency and eco-equity to be maintained and driven into the right direction for future generation.