LUPTA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI – ÎNTRE ACŢIUNEA POLITICĂ ŞI ACTIVITATEA PROFESIONALĂ CHARLIE HEBDO, LIBERTATEA DE EXPRIMARE ŞI NOUL TERORISM (original) (raw)
Related papers
Esse Versus Habere – Dualitatea Voinței Umane –
Altarul Reîntregirii, 2019
Esse versus Habere-The Duality of Human Will 1. Man's existence for "to be" or for "to have", depends on how he understands his meaning in the world. This study aims to offer the reader an orthodox view on these two terms, in the hope that it touches the existential substance of contemporary man. When man "stole" deification, possession (of having) became an existential archetype in his physical structure. The serpent bound the soul of the primordial man to a phantasmagoria, a magical deification. The principle of possession expresses man's desire to transform the world into an object of consumption. The fundamental difference between possession and being is that things are worn out by their use, while the being exercised day by day develops to perfection. The need of transcendence, intrinsic to man, has undergone an ontological change that has found naive compensation in the field of technology. Fathers of the desert teaches us to evaluate the world through an unpassionate perception. The evangelical and patristic precepts put in contrast the desire for spiritual growth with a desire possession. This vision of detachment, gives man a sort of discernment that makes him responsible in relation to God, nature and to himself. St. John Chrysostom, recommends the desert as a pedagogical school against passions. The decision of the monks to go to the wilderness was motivated by both the desire to give up the world, possessions and honours, and to fully belong to God. In conclusion, compulsive opening to possessions and objects is mental and not spatial. The contemporary man needs to reflect on what really matters in an ephemeral world.
Uberizarea dreptului – pericol sau oportunitate pentru profesiile juridice liberale?
ANALELE ȘTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI (SERIE NOUĂ). ȘTIINŢE JURIDICE, 2021
Rezumat: Termenul de "uberizare" a devenit prezent în limbajul uzual al ultimilor ani, odată cu extinderea celebrei firme americane de ride-sharing. Principiul de bază este acela că o aplicaţie informatică instalată pe telefonul mobil poate crea legătura dintre un conducător auto independent şi un client care evită serviciile de taximetrie. Criza sanitară provocată de coronavirus a accentuat uberizarea unor domenii precum piaţa muncii, medicină, IT etc. În acest context, apreciez că termenul poate fi folosit în mod adecvat şi în ceea ce priveşte dreptul. Există deja platforme care oferă servicii juridice online sau intermediază legătura dintre client şi avocat. De asemenea, unele softuri legislative pot înlocui sfaturile juridice ale unui avocat sau pot prevedea rezultatul unui proces prin folosirea unor algoritmi. În acest context, uberizarea dreptului reprezintă un pericol sau o oportunitate pentru contractul de asistenţă juridică definit de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat? Cuvinte-cheie: uberizarea dreptului; contractul de asistenţă juridică; digitalizare; platforme juridice
Etica Autonomiei Şi Etica Autenticităţii. Afinităţi, Distincţii Şi Opoziţii
2019
Atât etica autonomiei, cât si etica autenticităţii pot fi sintetizate prin aceeasi exigenţă metaforică de a deveni propriul tău stăpân. Aceasta nu este doar o simplă coincidenţă. Conceptul de autonomie si conceptul de autenticitate sunt concepte morale care poartă amprenta atomismului social, accentuând rezistenţa individului uman faţă de presiuni totalizatoare si holiste. Ca atare, cele două concepte sunt caracterizate de aceleasi opoziţii dintre „interior” si „exterior”, dintre auto- si hetero- , dintre „propriu” si „străin”. Cu toate acestea, o analiză atentă va dezvălui o serie de distincţii conceptuale dintre etica autnomiei si etica autenticităţii, distincţii ce vor face vizibilă tensiunea dintre un ideal iluminist al autoguvernării si un ideal romantic (sau, intr-un sens mai larg, contra-iluminist) al autoapartenenţei. Primul subliniază importanţa raţiunii in crearea unei comunităţi a individizilor ce se autolegislează moral, in timp ce al doilea subliniază importanţa emoţ...
Dr. Gabriela Rusu-Păsărin este conferenŃiar la Facultatea de Litere a UniversităŃii din Craiova, unde susŃine cursuri de comunicare audiovizuală, comunicare politică, comunicare şi persuasiune. A publicat cărŃi, articole şi studii în domeniile: comunicare în spaŃiul public, jurnalism cultural, etnografie şi folclor. Este realizator-coordonator la Radio Oltenia Craiova (post public regional al SocietăŃii Române de Radiodifuziune), promovând astfel o perspectivă aplicată a jurnalismului cultural şi a comunicării audiovizuale. Rezumat Prima carte de legi în limba română (1640), Pravila de la Govora, sau Mica Pravilă este totodată un corpus referenŃial de tradiŃii şi credinŃe populare referitoare la ceremonialul existenŃial. Scopul este de a realiza o analiză comparativă a celor două nivele de referinŃă, mentalul tradiŃional românesc şi rigoarea bisericească, cea din urmă funcŃionând sub influenŃa stravechilor legi bizantine şi a canoanelor stabilite de sinodul Bisericii Orientale. Cred...
Interferențe Ale Stilului De Atașament Și Limbajele Iubirii La Tineri
2020
Cercetarea stilurilor de atașament și a limbajelor iubirii la tineri este deosebit de actuală și importantă în condiția în care orice persoană pe parcursul vieții va menține o relație de cuplu. Cunoașterea propriilor modele de comportament, dar și a partenerului, care poate asigura o înțelegere cognitivă a problemelor de comunicare ce permite empatizarea cu partenerul, care poate uneori copleși cu nevoile sale sau care rănește cu indiferența sa – totul depinzând de dinamica solicitare-răspuns a stilului de atașament și a limbajului iubirii. Acestea definesc în cea mai mare măsură capacitatea de funcționare a unei relații de cuplu calitative.
Analele Universității Din Craiova. Seria Filosofie, 35(1), 2015
viXra, 2015
Despite the last decades' growing interest in discussing Cicero's philosophical works there is still no consensus among scholars regarding the purposes these works were written for. In this article, by focusing on some fragments from works like the ‚Hortensius‛ and ‚Consolatio‛, I will try to offer new grounds for reading and interpreting Cicero not only as a philosopher of public and political affairs, as he is usually seen by modern scholars, but also as a philosopher of the theoretical life.