[29] A nu confunda planurile [16th November 2016] (original) (raw)

A nu confunda planurile " A nu confunda planurile – iată cea dintîi datorie a unui om inteligent ". Așa formula Mircea Eliade, la 8 decembrie 1935, o exigență care respiră mereu cu dificultate. Articolul despre " Paradoxele primatului politic. O partidă de șah în tranșee... " n-a fost, oricum, prea mult pomenit de când a apărut (și a fost republicat, în 1990). I se potrivește, cum se potrivește multor articole ale lui Eliade din interbelic, ceea ce la un moment dat își nota în jurnal Mircea Cărtărescu, la 10 decembrie 2007, pornind de la recitirea lui Mihail Sebastian: " Ca limbaj intelectual, Camil și Sebastian (și foarte puțini alții din interbelic) sunt perfect moderni și ar putea scrie aproape la fel și azi. Mai inteligent și mai flexibil decât 90 la sută dintre contemporanii mei ". Contextul era revelator. Chiar și azi, când în anumite privințe coeficientul negativ de inteligență și flexibilitate poate a crescut. Sau poate mai ales azi? " Mahatma Gandhi n-a spus niciodată că adversarii săi politici sunt niște escroci. I-a numit, și îi numește, încă, «stimații mei prieteni»; «stimații mei prieteni», fără nici o ironie. Veți spune: e un asiatic, are o altă structură politică. Perfect. Dar vă aduceți aminte de toți intelectualii francezi care au murit pe front, fără să fi judecat cultura germană drept o fraudă? A murit în 1914 un mare și tînăr savant francez, Gauthiot, al cărui nume aș vrea să pătrundă și dincolo de limitele specialității sale (a scris cea dintâi gramatică sogdiană) – a murit brav, calm, împăcat, în timp ce scria o recenzie, elogioasă, a unei cărți germane recent apărute. A fost un cavaler, veți spune. A fost înainte de toate un om inteligent, care nu confunda planurile; nu confunda acțiunea sa de bun și brav francez, cu rigorile științei. A nu confunda planurile; iată cea dintîi datorie a unui om inteligent ".