MOTIVAREA APELULUI ÎN SISTEMUL NOULUI COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ: LIMITELE DEVOLUȚIUNII, EXCEPȚIILE ȘI DIFERENȚIEREA ACESTORA (original) (raw)

Analiza regulilor de drept care stau la baza motivării apelului scoate în evidență legătura raportului juridic de drept material cu raportul juridic de drept litigios, prin prisma devoluțiunii acestei căi de atac. Aspectele raportului juridic de drept material, cu privire la care reclamantul este ”mulțumit” nu formează obiectul raportului juridic litigios. Pe de altă parte este de netăgăduit că în apel, conform NCPC, instanța poate soluționa cauza dincolo de ceea ce s-a supus judecății în primă instanță, respectiv de ”nemulțumirea” reclamantului și chiar dincolo de ceea ce s-a apelat, respectiv ”nemulțumirea” apelantului. Dispozițiile referitoare la judecarea apelului ne ajută să înțelegem mai bine ceea ce se supune judecății - atât în primă instanță, cât și în apel - și de ceea ce instanța de judecată ajunge să soluționeze. Limtele procesului civil sunt date de pretențiile concrete și reale invocate în fața instanței, legate de nașterea, executarea sau stingerea raportului juridic de drept material, cât și de criticile hotărârii primei instanțe. Reclamantul nu sesizează instanța de judecată doar cu o pretenție legată de un raport juridic de drept material, ci deduce judecății o situație juridică, de cele mai multe ori complexă. Această situație juridică dedusă judecății corespunde fie mai multor raporturi juridice strâns legate între ele, fie unui raport juridic complex prin prisma unua din elementele sale (subiecte, obiect) sau chiar unui raport juridic care evolează sau chiar ajunge să se stransforme într-un alt raport juridic cu totul diferit (cum se întâmplă în cazul novației). Ilustrativă pentru legătura dintre raportul litigios și raportul juridic de drept material este, însă, sintagma de limite implicite ale apelului, care fixează limtele devoluțiunii. Limitele implicite ale apelului sunt date de ansamblul argumentelor juridice şi factuale pe care se sprijină în mod explicit sau implicit soluţia primei instanţe, faţă de limitele exprese ale apelului care sunt date de argumentele factuale şi juridice ale primei instanţe criticate de către apelant.