Manuscrisele unui savant român necunoscut. Renaștere asiatică și autonomie europenă la Constantin Georgian (Colocviile Revistei Transilvania, ed. a XIV-a, Sibiu, 17-19 mai 2018) (original) (raw)
Deleted Journal, 2024
Recenzii 139 natura de bază a unui dicționar. În susținerea acestei afirmații pot fi enumerate: prezența generoasă a sinonimelor, indicațiile varii de registru stilistic, bogăția semnificatelor și a sensurilor (R. Zafiu subliniază, cu umor, că e normal ca într-un dicționar care se adresează italienilor, articolul cafea să includă mai multe sintagme decât putem găsi în DEX), prezența expresiilor pragmatice, idiomatice, uzuale, a colocațiilor, exemplificări variate cu contexte ale limbii vorbite și multe altele. În peisajul materialelor dedicate studiului și predării limbii române în Italia, atât ca limbă străină, cât și ca limbă etnică, moștenită, Dicționarul nou apărut umple un gol și o face în mod exemplar; avem de-a face, cum am încercat să evidențiez pe parcursul acestei intervenții, cu un dicționar, nu aș spune chiar "atipic", dar, oricum, mai mult decât ne așteptăm, în general, de la un "simplu" dicționar -și nu mă refer doar la dimensiunile sale, deloc neglijabile, ci, mai ales, la structura sa impresionantă și la inovațiile aduse, pe care sper că am reușit să le creionez, în linii mari, și pe care le enumăr aici: transcrierea fonetică/fonologică, prezența numeroasă a contextelor în care cuvântul-intrare poate să apară (element important mai ales în relație cu motoarele de traducere automată), elemente de gramatică și de morfologie în prezentarea lemelor (indicarea alternanțelor fonetice, a prezenței sau a absenței sufixelor verbale, formele neregulate, tranzitivitate/intranzitivitate, modificările fonetice datorate schimbării genului sau numărului etc.), expresiile idiomatice și frazeologie, colocațiile, introducerea referințelor culturale în descrierea semnificatelor, pentru a relua doar câteva dintre ele. Este rezultatul unei munci migăloase și îndelungate, o muncă luată în serios, dar, poate și mai important, făcută cu dragoste și devotament.
Revista de istorie şi teorie literară, 2023
Mircea Eliade’s Interwar American Project: In his first year spent in India, 1929, Mircea Eliade nurtured two projects related to America, which remained unaccomplished. On the one hand, he was planning a long return trip to his homeland, which would pass through the United States. On the other hand, he considered obtaining a teaching position in an American university, the first target being Harvard. This early American project – hitherto unexplored – becomes symbolic in the perspective of Eliade’s subsequent evolution and choices. Decades later, as a professor at the University of Chicago, he turned down an invitation to occupy a chair at Harvard, which offered him far better conditions and opportunities than those in Chicago. We present here the first results of an ongoing research that tries to clarify all the details related to the young Eliade’s American project.
Manuscrisul ,,Tetraevangheliarul grecesc” – hermeneutică și interpretări
Limbă, Literatură şi Folclor, 2021
O sinteză științifică asupra Tetraevangheliarului grecesc aflat în inventarul Muzeului Olteniei din Craiova, manuscris adus din Constantinopol în Țara Românească, se presupune, de dicheofilaxul Antim Critopol, (după ce în octombrie 1370 este numit de patriarhul Bisericii Mari, Filotei, întâiul stătător al Mitropoliei Severinului), cu o valoare incontestabilă și inestimabilă pentru cultura română, a apărut recent la Editura Mitropoliei Olteniei. Lucrarea-Studii despre Tetraevangheliarul grecesc de la Muzeul Olteniei din Craiova (sec. al XII-lea)-, deschide perspectiva, cum lasă să se înțeleagă autorii ei: Ion Reșceanu, Mihai Ciurea, Carmen Bălteanu și Ion Sorin Bora, evidențierii și promovării în mediile academice din țară și din străinătate a unui manuscris biblic din secolul al XII-lea, prețios din punct de vedere istoric și teologic, confirmând și atestând astfel impactul produs de influența cultural-ecleziastică bizantină asupra spiritualității românești. Demersul exegetic, aprofundat, al cercetătorilor, axat pe "punerea în lumină" a unor informații de factură aghiografică, codicologică și paleografică, conținute de textele manuscrisului diortosit, prezintă un interes revelațional, cu deosebire de ordin predominant filologic și teologic. Prin urmare, studiul în discuție, având un pronunțat caracter pragmatic, se adaugă interpretărilor apărute, îndeosebi după apariția tiparului, cu privire la importanța, semnificația și înțe-lesului cuvântului Sfintei Scripturi. Fără a fi socotită drept un recurs la textul inițial al Tetraevan-gheliarului grecesc, lucrarea Studii despre
2013
This paper discusses the interaction between the discourses of empire and nation as it emerged in the debates about the proper object of research and the criteria for legitimacy of the newly founded discipline of ethnography in the Russian Empire in the last decades of the 18 th and throughout the 19 th century. A special emphasis will be laid upon the particular features of the appearance and evolution of ethnographic preoccupations in the Russian Empire starting with the second half of the 18 th century, when the first attempts at the synthesis and classification of ethnographic enquiries can be discerned, and spanning the first half of the 19 th century. In this context, the case of Bessarabia represents an illustrative example of the uneasy interaction between the specialized and supposedly "objective" knowledge of learned experts and the agendas of the central and local authorities and officials. My basic goal has been to uncover the relationship between the "imp...
Activitatea tipografică la Chișinău în perioada veche a cărții românești
2020
The article highlights the printing activity in Chisinau in the old period and the circumstances in which the synodal exarchate was abolished. The idea of creating a new religious administrative unit and framing the annexed territory in a new diocese is analyzed. Important contributions regarding the history of printing in Chisinau are reflected
Ph.D. thesis (University of Bucharest - History; University of Bordeaux - Political Science), 2016
Notre recherche doctorale se propose comme objectif d’éclaircir comment s’est développé et structuré le discours identitaire aroumain-roumain (à savoir, celui qui conçoit les aroumains en tant que membres du peuple roumain), dés ses origines à la fin du XVIIIe siècle, jusqu’à l’indépendance roumaine, en 1878.Le discours identitare qui nous préoccupe a ses origines dans les écrits de Teodor Anastasie Cavalioti (1770) et de Daniel le Moscopolitain (1794). Les propos communiqués par Constantin Hagi Gehani à Johann Thunmann donnent au discours identitaire aroumain-roumain la première formulation explicite nous ayant parvenu (1773). Ces propos sont repris et développés dans les ouvrages de Constantin Ucuta (1797), Gheorghe Constantin Roja (1808, 1809) et Mihail Boiagi (1813). Les récits de voyage des voyageurs étrangers ayant traversé les Balkans entre 1800 et 1860 nous révèlent que le discours identitaire aroumain-roumain représente une reconfiguration de l’ethnicité aroumaine, oeuvrée de sorte à mettre cette ethnicité en convergence multisymbolique avec la nationalité roumaine des Daco-Roumains Nord-danubiens. Les revolutionnaires Nord-danubiens de 1848 prennent le discours en question à leur propre compte. Ils conçoivent un plan d’action politique à entreprendre aux Balkans au nom des idées soutenues par ce discours identitaire. Le plan est mis en œuvre par les agents du mouvement aroumain-roumain qui prend son essor en Roumanie après 1859 ; le mouvement emporte son premier succès important en 1878, avec le décret de Savfet Pacha – un document qui institue l’assimilation de l’ethnicité aroumaine – ayant déjà été modelée par le discours aroumain-roumain – à la nationalité roumaine. Our doctoral research sets out to clarify how the aromanian-romanian identitary discourse (namely, the one which conceives the Aromanians as members of the Romanian people) has been developed and structured since its origins at the end of the XVIIIth century, until Romanian independence, in 1878.The identitary discourse which concerns us has its origins in the writings of Teodor Anastasie Cavalioti (1770) and Daniel the Moscopolitan (1794). The points conveyed by Constantin Hagi Gehani to Johann Thunmann give to the Aromanian-Romanian identitary discourse its first explicit formulation having reached us (1773). These ideas are taken up and developed in the works of Constantin Ucuta (1797), Gheorghe Constantin Roja (1808, 1809) and Mihail Boiagi (1813). The travel writings of foreign travelers having traversed the Balkans between 1800 and 1860 reveal that the Aromanian-Romanian identitary discourse constitutes a reconfiguration of the Aromanian ethnicity, crafted so as to place this ethnicity in multisymbol congruence with the Romanian nationality of North-Danubian Daco-Romanians. The North-Danubian revolutionaries of 1848 take up the aforementioned discourse. They conceive a plan of political action to be2executed in the Balkans in the name of the ideas upheld by this identitary discourse. The plan is set in motion by the agents of the Aromanian-Romanian movement which takes root in Romania after 1859; the movement registers its first major success in 1878, with the decree of Savfet Pascha – a document which officialises the assimilation of the Aromanian ethnicity – having already been shaped by the Aromanian-Romanian discourse – by the Romanian nationality.
Analele Universității Din Craiova. Seria Filosofie, 35(1), 2015
viXra, 2015
Despite the last decades' growing interest in discussing Cicero's philosophical works there is still no consensus among scholars regarding the purposes these works were written for. In this article, by focusing on some fragments from works like the ‚Hortensius‛ and ‚Consolatio‛, I will try to offer new grounds for reading and interpreting Cicero not only as a philosopher of public and political affairs, as he is usually seen by modern scholars, but also as a philosopher of the theoretical life.
Dr. Gabriela Rusu-Păsărin este conferenŃiar la Facultatea de Litere a UniversităŃii din Craiova, unde susŃine cursuri de comunicare audiovizuală, comunicare politică, comunicare şi persuasiune. A publicat cărŃi, articole şi studii în domeniile: comunicare în spaŃiul public, jurnalism cultural, etnografie şi folclor. Este realizator-coordonator la Radio Oltenia Craiova (post public regional al SocietăŃii Române de Radiodifuziune), promovând astfel o perspectivă aplicată a jurnalismului cultural şi a comunicării audiovizuale. Rezumat Prima carte de legi în limba română (1640), Pravila de la Govora, sau Mica Pravilă este totodată un corpus referenŃial de tradiŃii şi credinŃe populare referitoare la ceremonialul existenŃial. Scopul este de a realiza o analiză comparativă a celor două nivele de referinŃă, mentalul tradiŃional românesc şi rigoarea bisericească, cea din urmă funcŃionând sub influenŃa stravechilor legi bizantine şi a canoanelor stabilite de sinodul Bisericii Orientale. Cred...
Câteva reflecții despre cartea Victoriei Fonari „Olimp Hades”
Limba, literatura, folclor, 2021
Contextul acestei cărți semnată de Victoria Fonari (care face apel la mit, dar mai ales la miteme), presupune actualizarea unor repere teoretice conceptuale, esențiale pentru înțelegerea poeziei și a reinterpretării miturilor desacralizate, procedeu pe care-l aplică autoarea în textele sale. Apelul constant la mit și la miteme (fragmente de mit) al omului modern a devenit instrument de analiză în lucrarea lui Mircea Eliade Aspecte ale mitului, în care invoca argumentul că omul nu poate trăi fără un model sau antimodel și că se află mereu în căutarea lui. În această ordine de idei M. Eliade aducea drept exemplu mitul despre omul păianjen și mitul automobilului, care au sprijinit omul în parcursul existențial. Nu toate societățile sunt capabile să creeze mituri moderne, iar dacă nu le au, le împrumută. În lucrarea sa Mythos und Literatur. Aufbau einer Literaturwissenschaftlichen Mythosforschung (Würzburg, 2001) Peter Tepe își punea întrebarea referitoare la perpetuarea miturilor în postmodernism și menționa că două categorii de obiecte sau entități ar merita, pe deplin, să facă parte din sistemul miturilor contemporane. Prima ar constitui-o un obiect propriu-zis sau un produs, cum ar fi: corabia Titanic, mărcile Coca-Cola sau construcțiile Zgârâie-nori, cea de a doua categorie ar include o vedetă sau o persoană arhicunoscută, care ar reprezenta cartea de vizită a unei țări, a unei națiuni. În această ordine de idei Peter Tepe se referă la semnificația fenomenului prințesei Diana pentru englezi. Cărui fapt i se datorează acest fenomen, cum poate un simplu muritor să se înalțe la rangul unei zeități? Ce trăsături comportamentale sunt accentuate/ apreciate de marele public? Tezele lui Manfred Fuhrman expuse în simpozionul de la Konstanz (1968) cu privire la cele trei modele de receptarea a mitului: anticizantă, actualizantă și fragmentară, sunt destul de importante pentru a înțelege evoluția miturilor după procesul desacralizării. Receptarea anticizantă care preia în spirit conser-
Lectura şi scările : Culegere de articole : [în vol.]
2021
Culegerea de articole reprezintă materialele celei de-a 2-a ediții a Conferinței Internaționale "Lectura ca bază pentru cultură, cunoaștere și dezvoltare", organizată de Biblioteca Națională a Republicii Moldova în septembrie 2020. Temele abordate de către autori sunt de ordin teoretic cât și practic. Volumul al II lea reprezintă diferite abordări ale fenomenului lecturii.