Post-comunism în Europa Centrală şi de Est. Îmburghezire à la Cluj (original) (raw)
Related papers
2013
Ce sunt și ce fac partidele politice? Iată două întrebări conexe la care toate regimurile postcomuniste au fost nevoite să ofere răspunsuri, atât în ordinea practicilor colective, cât și în orizontul normelor politice. Aceste răspunsuri nu au fost nici unidimensionale și nici definitive. Ele nu s-au aflat gata făcute la dispoziția artizanilor postcomunismului, ci au făcut dimpotrivă obiectul unui proces de invenție politică plasat în chiar centrul itinerariului democratizării postcomuniste. Partidele politice se cuvin privite din mai multe perspective. Partidele sunt organizații, spații structurate de apartenență și dominație care ordonează acțiunea membrilor în demersuri colective a căror raționalitate se raportează la exercițiul imediat și efectiv al puterii politice 2. Partidele politice sunt de asemenea purtătoarele unor identități colective, producătoare de sensuri și solidarități politice, promotoarele unor viziuni mai mult sau mai puțin articulate asupra modurilor dezirabile de organizare a coexistenței în perspectiva temporală mai amplă a guvernării. Partidele politice sunt în egală măsură instituții 3 ale politicii democratice, piese indispensabile ale dispozitivului contemporan de actualizare a proiectului democratic și, cu acest titlu, actori al căror rol și loc sunt mai mult sau mai puțin explicit reglementate de Constituții și legi. Cele trei dimensiuni explică de ce partidele, ca obiecte politice, sunt întotdeauna prinse în tensiunea dintre practicile de societate, credințele și valorile colective și normele politice. Actualizate în zone diferite ale societății și organizate în arene distincte ale politicii democratice 4 , cele trei dimensiuni sunt departe de a fi spontan armonioase, în măsura în care practicile organizaționale ale partidelor 1 Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului POSDRU/89/1.5/S/56815 "Socie tatea Bazată pe Cunoaștere-cercetări, dezbateri, perspective", cofinanțat de Uniunea
Tyragetia, 2015
Bells used in Christian churches are documentary sources due to the inscriptions, decorations and coats of arms available on them. Depending on the language in which the inscriptions were made, old bells had different names. The bells used to be donated to the churches by private persons, by the right of the founder, or by communities; the oldest bells of the medieval Moldavian state date back to the reign of Stephen the Great. The alloy used for bell casting contained copper, brass and a minor amount of silver or other elements. Bellfounders were itinerant, traveling from church to church to cast bells, the furnaces were built on sites, and the casting of large bells was carried out only during the warmer months. The most lasting operation was building the furnace and constructing the mold, and the most dangerous process was pouring the melt metal in a mold. This was followed by controlled cooling the bell, removing the mold material after the metal has solidifi ed, and finishing t...
Privatization of Industry in Central and Eastern European Countries
Revista De Economie Mondiala the Journal of Global Economics, 2014
De la căderea regimului comunist, la începutul anilor 1990, ţările din Europa Centrală şi de Est (ECE) au parcurs mai multe faze ale tranziţiei, având drept scop principal liberalizarea economiilor. Experienţele parcurse, de la economia centralizată planificată la o economie de piaţă, au oferit economiştilor un prilej de cercetare atât din punct de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere practic. Deoarece problemele tranziţiei din ţările ECE nu sunt pe deplin rezolvate, economiştii încă dezbat diferitele strategii ale tranziţiei şi impactul lor economic. Scopul acestui articol îl constituie analiza teoretică şi empirică a procesului de privatizare din industria ţărilor central şi est europene, în prezent membre ale Uniunii Europene, precum şi a principalilor indicatori economici asociaţi acestui proces, pentru a identifica deficienţele structurale existente sau apărute în economiile statelor postcomuniste.
2023
Nicola Nicolau: an Intellectual with an Unfair Posterity: This is the first in a series of three articles discussing the life and work of Nicola Nicolau (1762-1837), a Romanian merchant and scholar from the Transylvanian town of Brașov (Kronstadt, in the Habsburg Empire). Its chapters deal with Nicolau’s family and life, the books published by him, the question of their authorship, their sources, their circulation, and, finally, with Nicolau’s teaching activity. While settling, on the basis of primary sources, a number of earlier hypotheses and debates, it proposes some new hypotheses, which should be checked against further primary evidence.
The Aromanians in Contemporary Romania
Revista Română de Sociologie, 2011
THE AROMANIANS IN CONTEMPORARY ROMANIA Romanians are one of the native people from this part of Europe, the only heirs of the eastern Roman Empire. Romanians were born, as showed in historical and linguistic studies, on both sides of the Danube River, an ethnical continuity on both banks of the river, until the Slav people arrived in the 6th and 7th centuries AD. The political situation created after the First World War caused serious problems for the Aromanians in the newly created Balkan states. There were substantial population exchanges among the Balkanic countries (Greece, Turkey, Bulgaria). This situation led to the change of the ethnic composition in these countries There were three main emigration centers: Meglenia, Veria and Vodena. The idea of the Macedo-Romanians' migration to Cadrilater represents a consequence of the demographic pressure put on the Aromanian population living in Greece. The difficulties, which appeared, caused the migration to Cadrilater of an important Aromanian segment (more than 25 000), between 1925 and 1933. But these circumstances did not mean the end of their tragedy because they were displaced to Constanţa and Tulcea when territory in Cadrilater was ceded to Bulgaria (September 1940). In Dobrudja, the Macedo-Romanians are a linguistic and cultural community, but, at the same time, south-Danubian Romanians, due to hostile historical events, were forced to settle here. In their native lands, they were in contact with other Balkan people, being separated from the body of Carpathian and Danubian Romanianhood. Looking after sheep, carrying merchandise and trading were the main issues that shaped the common ethnic and linguistic aspects of survival on both sides of the Danube River. The paper is focused upon the situation and specific problems of the Aromanians living in contemporary Romania.