Copacul de fier al Timişoarei (original) (raw)
Terra Sigillata de la Feldioara
Cercetări arheologice, 2022
Acest studiu este dedicat unei categorii speciale de material arheologic, păstrate în colecțiile Muzeului Național de Istorie, terra sigillata de la Feldioara. Analiza a fost realizată pe un lot de 44 de piese ce au fost descoperite în cadrul campaniilor arheologice întreprinse între anii 1987-1990. În urma analizei stilistice (în cazul pieselor cu decor), coroborată cu analiza tipologică și cea a pastelor din care sunt confecționate obiectele am constatat faptul că importurile provin din două mari centre producătoare de terra sigillata: Lezoux și Rheinzabern. Astfel, centrul de la Lezoux reprezintă locul de proveniență a celei mai mari părți din sigilatele descoperite la Feldioara. Atelierele de la Rheinzabern constituie, de asemenea, una dintre sursele principale de terra sigillata de la Feldioara.
Cercetări arheologice, 2006
The lithic inventory (artifacts and rock fragments) discovered on the Eneolithic tell-type settlement Borduşani Popină during the 1995-1997 archaeological excavations represents several rock types: silicolith, limestone, marl, gritty limestone, sandstone, micro-conglomerate, green-schist, mica-schist, quartzite, dolerite and granodiorite. Most of these rock types crop out on large areas in Dobrogea, with potential source areas for the lithic material located as close as 10-20 km away from the settlement. However, for the igneous rocks the closest outcrops are located in North Dobrogea, at distances of minimum 70-80 km from the settlement.
Analele Banatului XIX 2021
Tibiscum is one of the biggest Roman auxiliary forts in Dacia and one of the most interesting sites of this kind. It comprises a military fort with its civil settlement and the remains of other structures related to them. The environment around Tibiscum makes it interesting also from the geological point of view. The Timiş River flowing along the fort changed its riverbed regularly in the past, causing troubles to the inhabitants and now to the archaeologists. The broader area around Tibiscum has been only partly researched and still awaits further investigations. The goal of our two-year research was a better understanding of the ancient landscape around Tibiscum and a spatial allocation of settlements and infrastructure. A set of various methods has been implemented to cover the largest area available for the surveys without using excavation methods. Non-destructive survey allowed to collect data which led to the new conclusions about the settlement complex.Following the analysed ...
Dr. Gabriela Rusu-Păsărin este conferenŃiar la Facultatea de Litere a UniversităŃii din Craiova, unde susŃine cursuri de comunicare audiovizuală, comunicare politică, comunicare şi persuasiune. A publicat cărŃi, articole şi studii în domeniile: comunicare în spaŃiul public, jurnalism cultural, etnografie şi folclor. Este realizator-coordonator la Radio Oltenia Craiova (post public regional al SocietăŃii Române de Radiodifuziune), promovând astfel o perspectivă aplicată a jurnalismului cultural şi a comunicării audiovizuale. Rezumat Prima carte de legi în limba română (1640), Pravila de la Govora, sau Mica Pravilă este totodată un corpus referenŃial de tradiŃii şi credinŃe populare referitoare la ceremonialul existenŃial. Scopul este de a realiza o analiză comparativă a celor două nivele de referinŃă, mentalul tradiŃional românesc şi rigoarea bisericească, cea din urmă funcŃionând sub influenŃa stravechilor legi bizantine şi a canoanelor stabilite de sinodul Bisericii Orientale. Cred...
Revista istorică, 2023
The city of Timişoara was one of the most important urban settlements in the southern parts of the Hungarian medieval kingdom. In 1552, following a brutal military campaign, Timişoara and its surroundings were occupied by Ottomans and integrated in the Empire. Although in the beginning was a real shock for the Christian communities inside the city (Catholic, Protestant and Orthodox), the religious life continued under Turkish rule. A lot of documents from the second half of the 16th century offer information about the cohabitation between different Christian denominations and, of course, the Christian-Muslim relations. The Ottoman authorities had established the best relations with Serbian Orthodox church, recognizing many of its privileges, even allowing the foundation of a Serbian Orthodox bishopric inside the city. The Catholic and Protestant communities felt much stronger Ottoman pressure, because the two Christian denominations tried to get support from Turkish authorities in their dispute over faith. In the early 1580, the Holy See sent the first missionaries to the city in order to help Catholic inhabitants and to stop Reformation to spread among them. The Protestant believers had their own dispute with the Catholics, but were not united at all: a few Lutherans, some Calvinists and even a curious Antitrinitarian bishopric under influence of Judaic theology can be found inside the city in the second half of the 16th century
Consideraţii asupra unei podoabe elenistice din aur din „Colecţia Orghidan”
Cercetări Arheologice, 1997
Bijuteriile elenistice, nu mai puţin decât alte forme de exprimare artistică ale grecilor din ultimele veacuri înainte de Cristos. invocă în mod constant apropiata legătură dintre om şl forţele supranaturale, care se întrepătrundeau cil viaţa sa. Abundă reprezentări de zei şi zeiţe, ca şl ale creaturilor mitologice variate. Adeseori divinităţile nu erau reprezentate ele însele, ci simbolizate de unul dintre atributele zeităţilor respective 1. Esté şl cazul unei interesante piese din "Colecţia Orghldan". care este expusă în Tezaurul istoric de la Muzeul Naţional de Istorie a României-un pandantiv din aur 2 , în formă de porumbel cu aripile strânse-ce sugerează asocierea cu Afrodita, pe care grecii o reprezentau purtată în ceruri de un car tras de porumbei 3. Pe pieptul păsării se încrucişează în chip de hamuri patru trese din filigran, ce converg către o casetă mică, rotundă, cu peretele din bandă din aur în "dinţi de lup", care încastrează un "cabochon" din piatră roşie.
Tyragetia, 2015
Bells used in Christian churches are documentary sources due to the inscriptions, decorations and coats of arms available on them. Depending on the language in which the inscriptions were made, old bells had different names. The bells used to be donated to the churches by private persons, by the right of the founder, or by communities; the oldest bells of the medieval Moldavian state date back to the reign of Stephen the Great. The alloy used for bell casting contained copper, brass and a minor amount of silver or other elements. Bellfounders were itinerant, traveling from church to church to cast bells, the furnaces were built on sites, and the casting of large bells was carried out only during the warmer months. The most lasting operation was building the furnace and constructing the mold, and the most dangerous process was pouring the melt metal in a mold. This was followed by controlled cooling the bell, removing the mold material after the metal has solidifi ed, and finishing t...
Flüchtige verbindungen von Kupres-lamm
MESO: Prvi hrvatski časopis o mesu, 2020
I D IO g o d fi n a X X I I ( 2 0 2 0 ) | o ž u j a k -t r a v a n j | b r o j 2 . | ME SO 1 2 9 S a ž e t a k U o k v fi r u p r o j e k t a u t v r đ fi v a n j a a r om a p r o ff fi l a r a z l fi č fi t fi h h r v a t s k fi h v r s t a j a n j e t fi n e č fi j fi j e o s n o v n fi c fi l j b fi o p o n u d fi t fi j e d n o s t a v n u fi p o u z d a n u a n a l fi t fi č k u m e t o d u k o j om b fi s e m o g l a p o t v r d fi t fi n j fi h o v a a u t e n t fi č n o s t p o v e z u j u ć fi fi h s a z em l j o p fi s n fim p o d r u č j em u z g o j a , fi z v r š e n a j e a n a l fi z a h l a p fi v fi h s p o j e v e a r om e k u p r e š k e j an j e t fi n e u z g o j e n e n a K u p r e š k o j v fi s o r a v n fi ( B fi H ) n a o k o 1 2 0 0 m n . v . Z n a t n a t e r fi t o r fi j a l n a o d v o j e n o s t ( h o r fi z o nt a l n a fi v e r t fi k a l n a ) K u p r e š k e v fi s o r a v n fi o d h r v a t s k fi h p o d r u č j a n a k o j fim a j e fi s t r a ž fi v a n j e o r g a n fi z fi r a n o ( L fi k a , D a lm a t fi n s k a z a g o r a , o t o c fi P a g fi C r e s ) t e r a z l fi k e u n j fi h o v fim p r fi r o d n fim o b fi l j e ž j fim a d o p r fi n o s s u s fi g u r n fi j em d o n o š e n j u z a k l j u č a k a o m o g u ć fim b fi om a r k e r fim a j a n j e ć e g m e s a k o j fi b fi s e s o b z fi r om n a ff l o r n fi s a s t a v m o g l fi p o v e z a t fi s o d r e đ e n fim z em l j o p fi s n fim p o d r u č j em u z g o j a . A n a l fi z om h l a p fi v fi h s p o j e v a t o p l fi n s k fi o b r a đ e n e k up r e š k e j a n j e t fi n e n a G C -M S , m e t o d om m fi k r o e k s t r a k c fi j e n a č v r s t o j ff a z fi ( S PM E ) t e o d r e đ e n fi m e t o d om p l fi ns k e k r om a t o g r a ff fi j e s m a s e n om s p e k t r o ff o t om e t r fi j om ( G C -M S ) , fi z o l fi r a n o j e u k u p n o 6 6 s p o j e v a , o d č e g a 1 4 a l d e h fi d a ( 6 1 , 5 5 % u k u p n e p o v r š fi n e p fi k o v a ) , 1 0 a l k o h o l a ( , 7 8 % ) , 1 2 k e t o n a ( 1 2 , 1 1 % ) , 8 a l fi ff a t s k fi h u g l j fi k ov o d fi k a ( 1 , 2 3 % ) , 7 a r om a t s k fi h s p o j e v a ( 9 , 6 3 % ) , 3 h e t e r o c fi k l fi č k a s p o j a ( 0 , 9 5 % ) , 1 ff u r a n ( 1 , 3 4 % ) , 2 k fi s e l fin e fi 3 e s t e r a ( 3 , 7 5 % ) , 4 t e r p e n a ( 0 , 9 4 % ) t e 3 s um p o r n a s p o j a ( 0 , 7 3 % ) . U o d n o s u n a d a lm a t fi n s k u , p a š k u , l fi č k u fi c r e s k u j a n j e t fi n u , a r om a k u p r e š k e j a n j e t fi n e s a d r ž fi 3 h l a p fi v a s p o j a ( 2 k e t o n a fi 1 e s t e r ) k o j a n fi s u u t v rđ e n a u n a v e d e n fim v r s t am a j a n j e t fi n e . N a d a l j e , a r om a k u p r e š k e j a n j e t fi n e s a d r ž fi z n a t n o v fi š e C -7 a l d e h fi d a ( 1 6 , 2 4 % ) , k e t o n a 2 , 3 -o k t a d fi e n o n a fi 2 -o k t a n o n a ( 9 , 9 6 % ) t e d u g o l a n č a n fi h a l k a n a ( 0 , 7 1 % ) k o j fi s e u l fi t e r at u r fi n a v o d e k a o p a š n fi m a r k e r fi , a l fi fi z n a t n o m a n j fi b r o j fi u d fi o t e r p e n a ( 0 , 9 4 % ) k o j fi s e u l fi t e r a t u r fi s p om fi n j u k a o m o g u ć fi p o u z d a n fi b fi om a r k e r fi z em l j o p fi s n o g p o d r u č j a u z g o j a . S o b z fi r om d a s u t e r p e n fi fi s k l j u č fi v o m e t ab o l fi t fi b fi l j a k a ( b fi l j k e d v o s u p n fi c e fi h s a d r ž e z n a t n o v fi š e n e g o j e d n o s u p n fi c e ) k o j fi s e u g l a v n om fi z r a v n o fi z h r an e u g r a đ u j u u ž fi v o t fi n j s k a t k fi v a , t e r p e n s k fi p r o ff fi l j a n j e t fi n e m o ž e u k a z fi v a t fi n a p o d r u č j e u z g o j a j a n j a d fi ( e ff e k t t e r fi t o r fi j a ) . S u d e ć fi p r em a a r om a p r o ff fi l u (m a r k e r fim a p a š e ) , a o s o b fi t o t e r p e n s k om p r o ff fi l u k u p r e š k e j a n j e t fin e , k u p r e š k fi p a š n j a c fi fi l fi v a d e o b fi l u j u b o g a t om b fi l j n om m a s om u k o j o j d om fi n fi r a j u t r a v e , d o k s u b fi l j k e d v os u p n fi c e ( b o g a t e a r om a t s k fim s p o j e v fim a ) m a n j e z a s t u p l j e n e . Z a p o u z d a n fi j e r e z u l t a t e p o t r e b n o j e p r o v e s t fi d o d a t n a fi s t r a ž fi v a n j a b o t a n fi č k o g fi k em fi j s k o g s a s t a v a ff l o r e k u p r e š k fi h p a š n j a k a fi l fi v a d a , č fi j e ć e s e r e z u l t a t fi p o v e z a t fi s o d g o v a r a j u ć fim s p o j e v fim a a r om e j a n j e ć e g m e s a .
Cartierul Valea Oraşului. Aspecte sociale şi urbane
Analele Universității „Dunărea de Jos” din Galați. Fascicula XX, Sociologie / The Annals of ”Dunarea de Jos” University of Galati. Fascicle XX, Sociology
This article captures some social aspects of a marginalized area of Galati: The Valea Oraşului neighborhood. In the past this area was developed, here lived many merchants who thrived through their businesses. The communist era transformed this historical area into an industrial center, but after the Revolution of December 1989, by ceasing its industrial activity, the Valea Oraşului district, it turned into a peripheral area both by the lack of development initiatives and by moving a large, marginalized population of Roma ethnicity.
Rădăcinile prezentului. Teatrul Liric din Chişinău
DOAJ (DOAJ: Directory of Open Access Journals), 2019
Rezumat Rădăcinile prezentului. Teatrul Liric din Chişinău La 6 august 1918, în capitala Basarabiei a avut loc primul spectacol de operă, "Faust" de Ch. Gounod. Prin cântăreții, dirijorii din acea perioadă s-au transmis "secrete" ale teatrului muzical, valabile şi pentru artiştii de azi. Ne-am referit, în special, la interpreții autohtoni, încercând să demonstrăm existența unei verigi între artiştii de ieri şi de azi. Spre exemplu tenorul G. Borelli, interpret al rolului titular din opera "Faust", a fost şi pedagog de canto al unor cunoscuți solişti ai Teatrului de Operă şi Balet din anii '60, iar reputatul tenor de azi, M. Muntean, a fost elevul unui alt mare tenor, N. Diducencu, care şi-a făcut studiile în clasa de canto a legendarei L. Lipcovscaia. Am urmărit şi alte exemple din domeniul vocalului. Ne-am propus şi o trecere în revistă a activității regizorilor cu începere de la I. Gorschi, de la Opera Basarabeană, şi terminând cu directorii de scenă din zilele noastre. Am încercat să-i amintim şi pe dirijorii de operă, constatând că primul a fost M. Bârcă, iar pe A. Samoilă considerându-l unul dintre cei mai profesionişti conducători de orchestră pe care i-a avut vreodată Teatrul Liric din Chişinău. Am remarcat, totodată, şi aportul pe care l-au adus la dezvoltarea teatrului din Chişinău şi artiştii invitați special pentru anumite spectacole.
Situatia financiar-bancara in judetul Severin (1944-1948)
2013
Și în localităţile din mediul rural al judeţului Severin funcţionau câteva instituţii de credit mai importante, implicate în sprijinirea activităţilor economice din zonă 2. • Banca de Credit şi Comercială Română S.A. Făget, având sediul social în comuna Făget (str. Ferdinand nr. 42), s-a constituit în data
Pons per Danuvium ductus.Date noi despre podul lui Constantin cel Mare dintre Oescus și Sucidava
Cercetări arheologice, 2022
De Boor). Importantul moment constructiv apare și în secolul al XI-lea în cronica compilată a călugărului bizantin Georgios Kedrenos, Synopsis historion (Istoria sinoptică sau Compendiu de istorii). Podul apare sugerat sau figurat explicit peste secole în Index Geographicus Celsissimi Principatus Wallachiae-Harta Țării Românești a Stolnicului Constantin Cantacuzino, la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar puțin timp după aceea în "Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia" (1718, Veneția), scrisă de fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Anton Maria Del Chiaro. Numit de către locuitorii ambelor maluri ale Dunării "podul de aramă", din convingerea potrivit căreia picioarele sale ar fi fost turnate din metal, podul îi era în vechime atribuit lui Traian. În credința populară, pe puntea sa ar fi trecut în cursul nopții, către Câmpia Romanaților, Domnul de Rouă, îndreptându-se spre curțile lui Ler Împărat de la cetatea Antina (Romula/ Reșca). Podul lui Constantin cel Mare reapare menționat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în lucrarea lui Felix Kanitz, pornind de la informațiile localnicilor, ori de la piloții Societății de navigație cu aburi pe Dunăre din Viena (Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft-DDSG). Unul dintre pilonii din piatră ai podului de pe șenalul navigabil, aproape de malul românesc, este amintit în iulie 1869 de Cezar Bolliac. Același pasionat gazetar și arheolog diletant va dezveli portalul de nord în 1873, după ce îl identificase și îi marcase poziția în plan, patru ani mai devreme. Acoperit rapid cu pământ și gunoaie scurse de pe coasta satului Celei, portalul va fi redezvelit și cercetat într-o campanie intensivă, de către Pamfil Polonic și Grigore Tocilescu, între 16 iunie-15 august 1898. Celui din urmă îi datorăm publicarea rezultatelor, în 1902, întemeiate pe observațiile riguroase și desenele amănunțite ale inginerului topograf Pamfil Polonic. Abia în vara anului 1968, Dumitru Tudor va coordona săpături ale căror scop precis era redocumentarea portalului de nord și a pilonilor învecinați. Rezultatele acestor cercetări au fost relativ modeste, aducând, totuși, binevenite informații suplimentare. Ele s-au regăsit ulterior într-un articol al lui Octavian Toropu și în câteva studii monografice asupra sitului și a podurilor romane de la Dunărea de Jos, datorate în primul rând lui Dumitru Tudor. Contribuția noastră face o trecere critică în revistă a tuturor datelor istorice și arheologice existente până acum pentru podul lui Constantin cel Mare de la Oescus-Sucidava. Ea introduce ca elemente de noutate absolută pentru literatura de specialitate rezultatele batimetriei realizate în 2017 prin albia Dunării și pe cele de geomagnetometrie (2022) din zona de luncă de pe malul stâng al fluviului, astăzi pășune comunală. Astfel, în cadrul proiectului FAST DANUBE, echipa de specialiști de la Marine Research a realizat măsurători batimetrice cu sonare multibeam, prilej cu care a identificat 27 posibile urme (piloni) ale Podului lui Constantin cel Mare ridicat între Oescus și Sucidava. Urmele pilelor se întind pe un traseu liniar pe 820 m, între ele distanța medie fiind de aproximativ 30 m. Investigații suplimentare de magnetometrie au fost realizate în toamna anului 2022, între portalul de nord, brațul aferent și gârla Bozahuzului sau a Banului, Celeiului. Rezultatul acestora a constat în identificarea altor 7 anomalii (piloni) datorate podului constantinian, pe o lungime de cca 210 m. Respectivele anomalii prezintă o aliniere riguroasă cu portalul de nord și pilele de zidărie puse în evidență de batimetria realizată prin albia Dunării, iar distanța între ele este, iarăși, identică.
Zeno Simon fondatorul Şcolii de chimie teoretică la Timişoara
2015
th birthday. The material starts with the description of the years spent in Bucharest between 1952 and 1966 by the brilliant student, young researcher and PhD Zeno Simon. The main topics approaches in this period by the future professor covered the theoretical calculation of some kinetic parameters for monomolecular reactions using quantum chemical methods, and the modeling of certain cellular events, as difference on self/non-self recognition. In 1966 he has returned in the city of his birth, Timisoara, where Zeno Simons versatility and scientific interest guided him through a research Institute (Institute of Chemistry Timisoara of the Romanian Academy) and two universities (the West University Timisoara and the University of Medicine and Pharmacy Timisoara), obtaining shortly, in 1979, the title of Professor and PhD tutor in chemistry. Besides the previous scientific domains, he addressed the very new research field at the time, the biological activity-molecular structure relation...
Cerceii elenistici din aur din colecţia Orghidan
Cercetări Arheologice, 2000
Podoabele din aur din Colecţia Orghidan, în special cele elenistice, au mai constituit obiectul unor cercetări sumare într-un articol semnat de M. Gramatopol şi R. Theodorescu 1 precum şi într-o comunicare nepublicată, susţinută de M. Sfârlea la o sesiune de comunicări ştiinţifice a Muzeului Naţional de Istorie a României. în ambele cazuri, autorii s-au rezumat la o descriere succintă a pieselor elenistice din colecţia aflată în discuţie. Provenienţa bijuteriilor nu este cunoscută, majoritatea fiind achiziţionate prin reprezentanţi la vânzările publice din ţară şi străinătate. Am considerat deci utilă o reluare a studiului podoabelor elenistice din Colecţia Orghidan cu descrierea lor în detaliu, insistând asupra elementelor de tehnică precum şi asupra analogiilor stilistice care, chiar dacă nu pot oferi o localizare certă a atelierelor de provenienţă a pieselor cercetateaceasta putând fi însă presupusă în unele cazuri-oferă în schimb premisele pentru o datare relativ corectă. Obiectul cercetării acestei comunicări se rezumă la cerceii din epoca elenistică, reprezentaţi în colecţia inginerului Constantin Orghidan prin exemplare dintre cele mai reuşite. 1. Pereche de cercei din aur cu toarta circulară din mai multe sârme din aur înfăşurate, ce se îngustează progresiv la un capăt, iar la celălalt se termină cu o protomă de leu modelată "au repoussé" din două jumătăţi de foaie din aur sudate longitudinal. Gâtul tronconic sudat de cap este bordât cu fir pseudo-periat, iar partea centrală este decorată cu filigran în forma literei "S" culcată, cu o buclă mai mare şi una mai mică şi cu granule. Sudura gâtului de toarta cercelului este mascată de un fel de caliciu format din triunghiuri bordate cu fir perlat şi dispuse în motivul "dinţilor de lup", (înv. nr. C 4209, C 4210. Diametrul toartelor = 19 şi 20 mm.; G = 3,96 şi 4,25 g; Au 900%0). Cerceii cu torţi din mai multe sârme înfăşurate, terminate cu protome de leu sunt foarte frecvenţi în mormintele elenistice de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al Ill-lea a Chr. Analogii s-au descoperit la Kerci, la Sedes în Salonic, la Kazani, Amphipolis, Curium, Syracuza, Todi 2 , Odessos (Varna) şi Mal Tepe 3. La Rheneia s-a găsit un exemplar cu o mărgea din piatră semipreţioasă fixată între protomă şi toarta propriu-zisă 4. De asemenea, exemplare similare au fost semnalate la Muzeul de artă din Bloomington, Indiana 5 şi într-o colecţie particulară din Elveţia 6 .
Geography and encyclopaedism. Revisiting Gheorghe Lazăr: Between 1810 and 1822, Gheorghe Lazăr (1779/82-1823) composed or compiled four geography textbooks for the use of the Romanian schools of Transylvania and Walachia: a mathematical geography (1810), a geography of Transylvania (1815), an astronomical geography (1820), and a world geography (1822), respectively. The first two were destined for publication in Transylvania, but his superior blocked all attempts. The last two were used in the St. Sava College of Bucharest, and – according to a 1822 manifesto – the world geography was being prepared for publication. Like most of Lazăr’s Nachlass, they have been lost after his death. The present article discusses all the available information about these books and attempts to identify their sources on the basis of contextual data. It also underlines Lazăr’s long lasting interest for the subject matter of geography, which has been neglected by both his biographers and the historiography of geographical studies in Romanian culture. My thesis is that it should be understood as part of Lazăr’s encyclopaedicism, another dimension of his intellectual formation and academic profile which has been neglected. The last section, which places Lazăr in the context of the geographical textbook production during his mature life and the decades following his death, shows that many other manuscript textbooks have met with the same fate: they failed to reach the printing press and – sooner or later – have been lost.