Ancient roman empresses Research Papers (original) (raw)

Conferință susținută în cadrul Conferinței Naționale a Studenților și Doctoranzilor - Istorie, Arheologie, Muzeologie, Istoria artei, Patrimoniu - Ediția a XXIV-a, organizată de Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Facultatea... more

Valeria Messalina a fost cea de a treia soţie a împăratului Claudius. Cassius Dio ne relatează despre ea că „trăia în desfrâu şi silea şi pe celelalte femei să se prostitueze. Pe unele le obliga să se supună la actul sexual chiar în palat, în prezenţa şi sub ochii bărbaţilor lor. Pe acestea, care acceptau aşa ceva, le iubea şi le favoriza (iar pe bărbaţii lor) îi atrăgea de partea ei prin tot felul de cinstiri şi funcţii înalte. Alte familii în schimb, care nu se înjoseau cu asemenea murdării, erau ţinta urii ei, dacă nu şi victime” (CD., LX, 18-31). Aceste comportări nu au fost mult timp cunoscute de către Claudius, subjugat cu totul de către mai tânăra sa soție (Tac., Ann., XI, 28).
Lucrarea de sinteză pe care o propun tratează, în paralel, maniera în care scrierile autorilor romani (cu precădere: Tacitus, Iuvenal, Cassius Dio) construiesc portretul Messalinei și discursul actual, din literatura de specialitate, care propune o reabilitare a imaginii împărătesei. Spre exemplu, cercetătoarea Kristen A. Hosack pune la îndoială descrierea pe care autorii antici i-au făcut-o Messalinei și prezintă în studiile ei o serie de argumente menite să schimbe această imagine a împărătesei care s-a transmis până la noi - de femeie ce cu ușurință se deda unor activități ce contraveneau moralei romane. Un raționament în această direcție este și acela că, Tacitus, interesat de moralitatea romană, vrea să ofere o serie de lecții cititorilor săi și astfel, exagerează portretul realizat Messalinei. Tradiția senatorială îi era ostilă lui Claudius; prezentarea Messalinei vine în sprijinul imaginii nefavorabile pe care Tacitus dorește să i-o realizeze lui Claudius, istoricul descriindu-l negativ pe Claudius prin intermediul soției.
Vom observa, într-un demers cu totul nou în peisajul istoriografic românesc, modul în care scriitorii antici au manipulat limbajul pentru a deforma percepția publicului cu privire la Messalina.
Studiul de față aduce în discuție și romanul lui Maurice Magre, Viața amoroasă a Messalinei (Paris, 1925 / Editura Acțiunea, 1990) - pentru percepțiile contemporane privitoare la Messalina - și face referire la cele mai noi lucrări științifice, printre care: Marisa Ranieri Panetta, Messalina e la Roma imperiale dei suoi tempi (Salani Editore, Milano, 2016).