Dacia and Trajan Research Papers (original) (raw)

Din păcate, sursele scrise despre războaiele daco-romane s-au pierdut sau s-au păstrat doar fragmentar. Unii istorici latini își termină istoriile cu biografia lui Domiţian, alţii își încep lucrările cu Hadrian. Alte "cărţi" care dezbăteau peri-oada lui Traian și războaiele contra lui Decebal au fost, pur și simplu, pierdute. În fine, știm despre lucrări care au fost probabil scrise sau urmau a fi scrise despre aceste cumpli-te războaie, dar nu se cunoaște soarta lor. Nici lucrarea lui Traian, De bello dacico sau Dacica, scri-să probabil după modelul lucrării lui Caesar, De bello galli-co, nu s-a păstrat, valoarea ei literară fiind, probabil, prea re-dusă pentru a fi copiată de călugării medievali. De aseme-nea, scenele sângeroase care cu siguranţă erau descrise în lucrare nu erau pe placul creștinilor. Știm doar că un călugăr bizantin, Xiphilinus, este foarte posibil să fi văzut lucrarea. Pliniu cel Tânăr către un prieten poet: "Foarte bine faci că te pregătești să scrii despre războiul dacic" Printre sursele păstrate fragmentar, foarte utile pentru a reface măcar parţial aceste războaie, se numără cea a lui Balbus. Inginer, participă la campaniile dacice și scrie o lucrare după război, din care s-au păstrat doar câteva frag-mente. Aici, însă, el scrie despre castre și poduri care au fost construite în timpul campaniei și despre faptul că roma-nii calculau "înălţimea munţilor care trebuiau apoi cuce-riţi". Este clar că întreaga campanie a fost una în bună par-te inginerească, chiar și multe scene de pe Columnă ară-tând soldaţii construind castre din piatră și lemn, în timp ce cucereau Dacia pas cu pas. Pliniu cel Tânăr îi scrie prietenului său, poetul Caninius Rufus: "Foarte bine faci că te pregătești să scrii despre răz-boiul dacic. Căci ce subiect poate fi mai actual, mai bo-gat, mai vast, în sfârșit, mai plin de poezie și mai de dome-niul legendelor, deși este vorba de lucruri foarte adevăra-te? Vei cânta râuri noi, fluvii conduse peste câmpii, noi po-duri aruncate peste fluvii, tabere așezate pe coastele ab-rupte ale munţilor, un rege alungat din reședinţa sa, izgo-nit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea". Sunt greu de descris acestea în poezie, scrie el, și mai ales fi-indcă, la fel cum scria și Ovidius, "oarecare greutăţi provin și din faptul că numele barbare și sălbatice, în primul rând cel al regelui însuși, refuză să intre în versurile grecești". Și din acest text reiese imensul efort ingineresc al ar-matelor romane, dar și greutăţile unei campanii în teren accidentat contra unui inamic dârz. Criton, medic grec în slujba lui Traian, a scris și el o lucrare despre acest război, din care avem doar frânturi. Cea mai importantă sursă e re-prezentată însă de scrierile lui Dio Cassius, păstrate frag-mentar, însă aducătoare de detalii și de lămuriri vitale des-pre subiect. Sursele arheologice au și ele un mare aport la cunoașterea realităţilor acestui conflict, atât cât permit fondurile alocate și descoperirile făcute. Ultimul război daco-roman 101-106 DE ANDREI POGĂCIAŞ | ILUSTRAŢII DE CĂTĂLIN DRĂGHICI Unul dintre cele mai mari și mai importante războaie ale Antichităţii europene a fost cel dintre Roma și Dacia, din anii 101-106, care a dus la dispariţia Regatului Dac. Chiar dacă, în general, se vorbește despre "războaiele daco-romane din 101-102 și 105-106", desfășurarea evenimentelor și analiza acţiunilor romane ne duc spre concluzia că a fost, de fapt, vorba de un singur război, purtat în două campanii succesive, cu o pauză pentru mai bune pregătiri de ambele părţi pentru confruntarea finală. A fost unul dintre cele mai mari războaie purtate de Roma antică, având în vedere efectivele aruncate de Imperiu în luptă, dar și efortul logistic imens, mult mai mare decât în alte campanii. Teritoriul accidentat și duritatea luptelor l-au făcut să fie amintit multă vreme în lucrările istorice, iar împăratul victorios a fost așezat în panteonul marilor comandanţi de oști. A fost și foarte important, fiindcă a dus la înfrângerea totală a unui vechi inamic al Romei-Regatul Dac, la crearea unei noi provincii și punerea mitică și practică a bazelor poporului român.