Friedrich Hayek Research Papers - Academia.edu (original) (raw)

Conceptul de „dreptate socială” este, fără îndoială, unul dintre conceptele cheie ale filosofiei politice. În orice caz, el este unul dintre cele mai utilizate concepte de către filosofii politici recenţi. Bănuiala mea este că foarte puţine concepte – precum, spre exemplu, cel de „democraţie” – pot rivaliza din acest
punct de vedere conceptul de „dreptate socială”. Pe ce îmi bazez această bănuială? Pe faptul că, aşa cum se poate constata examinând cărţile sau revistele din acest domeniu, dreptatea socială este unul dintre cele mai abordate şi mai dezbătute subiecte din filosofia politică a ultimilor cincizeci de ani.
Această situaţie nu este rezultatul întâmplării. Problema identificării principiilor organizării drepte a unei societăţi este considerată – şi, fără îndoială, este – una dintre cele mai importante probleme ale filosofiei politice. Pentru mulţi filosofi politici, ea este chiar cea mai importantă problemă a filosofiei politice, la fel cum dreptatea este cea dintâi virtute a unei „societăţi bune”. John Rawls, spre exemplu, filosoful care a avut cea mai mare contribuţie la concentrarea filosofiei politice recente pe problema dreptăţii sociale (din păcate, de multe ori în detrimentul celorlalte probleme importante ale acesteia), şi-a dezvoltat celebra sa teorie a dreptăţii sociale (şi) ca urmare a convingerii că dreptatea „este prima virtute a instituţiilor sociale, la fel cum este adevărul pentru sistemele de gândire. Oricât de elegantă sau economică ar fi, o teorie trebuie respinsă sau revizuită dacă nu este adevărată; la fel, indiferent de cât de eficiente sau bine organizate ar fi, instituţiile trebuie reformate sau abolite dacă sunt nedrepte. (…) Singurul lucru care ne permite să acceptăm o teorie eronată este lipsa uneia mai bune; în mod analog, o nedreptate este tolerabilă numai atunci când este necesară pentru a evita o nedreptate şi mai mare. Fiind primele virtuţi ale activităţilor umane, adevărul şi dreptatea sunt de necompromis”.
Conceptul de „dreptate socială” este, însă, şi unul dintre cele mai controversate concepte ale filosofiei politice. Foarte puţine aspecte legate de acest concept nu sunt înconjurate de controverse şi dezbateri argumentative. Cred că nu greşesc dacă afirm că există doar trei astfel de aspecte. Primul este acela că
dreptatea, fie ca virtute individuală, fie ca virtute a unei societăţi, constă, în esenţă, în a da fiecăruia ceea ce i se cuvine (sau ceea ce i se datorează, ceea ce este îndreptăţit să primească). Al doilea este acela că, spre deosebire de conceptul de „dreptate distributivă”, introdus în vocabularul filosofic încă de Aristotel,
conceptul de „dreptate socială” este unul mult mai recent, utilizat pentru prima dată abia în prima jumătate a secolului XIX. În sfârşit, al treilea este acela că dreptatea socială nu trebuie confundată cu dreptatea legală sau retributivă (dreptatea în pedepsirea celor vinovaţi de infracţiuni).
Unii autori ar introduce pe lista aspectelor necontroversate legate de conceptul de „dreptate socială” şi un al patrulea aspect. Mă refer la ideea că dreptatea socială se distinge în mod clar de caritate. Este adevărat, cei mai mulţi filosofi operează o astfel de distincţie. De obicei, caritatea este prezentată ca o
virtute morală privată şi strict voluntară faţă de ceilalţi membri ai societăţii, în vreme ce dreptatea este prezentată ca o virtute sau o datorie morală a cărei respectare poate fi impusă (enforced) în mod legitim de către stat. Există însă şi filosofi care au contestat, mai mult sau mai puţin explicit, legitimitatea şi semnificaţia morală a acestei distincţii. Doi dintre aceşti filosofi sunt Allen Buchanan şi Jeremy Waldron. Ambii au încercat să arate că, de fapt, şi respectarea exigenţelor carităţii poate fi uneori impusă în mod legitim din punct de vedere moral de către stat. Buchanan a făcut chiar mai mult: a încercat să demonstreze caracterul problematic al tuturor modalităţilor prin care filosofii politici au încercat să traseze o distincţie netă între dreptatea socială şi caritate.
Unele dintre cele mai importante controverse declanşate de conceptul de „dreptate socială” sunt cele legate de definirea, de specificarea şi de legitimitatea acestui concept. Prima este, în esenţă, o controversă în privinţa răspunsului la următoarea întrebare: care este cadrul conceptual care surprinde cel mai
bine trăsătura fundamentală a dreptăţii şi nedreptăţii sociale? A doua este o controversă în privinţa exigenţelor sau a principiilor „corecte” sau „adecvate” ale dreptăţii sociale. În sfărşit, a treia este o controversă pe marginea acceptabilităţii apelului la conceptul de „dreptate socială”.
În cea mai mare parte a capitolului de faţă prezint pe scurt principalele idei, poziţii şi argumente invocate de filosofii politici recenţi în cadrul fiecăreia dintre aceste controverse. Pentru a respecta specificul unui capitol introductiv, am încercat să fiu cât mai imparţíal în prezentarea lor. Există însă şi locuri în care am exprimat sau măcar am sugerat propriile mele opinii. Sper totuşi că acest lucru nu îl va împiedica prea mult pe cititor să caute să-şi formeze şi să-şi întemeieze cât mai solid propriile sale opinii cu privire la chestiunile în dispută.