Rene Girard 'Mimetic Theory' Research Papers (original) (raw)

2025

In: Ruszkai, Szilvia Éva; Szabados, Bettina; Tóth, Péter (szerk.) Ütközéspontok VI. : A Doktoranduszok Országos Szövetsége Filozófiatudományi Osztály konferenciájának kötete Szeged, Magyarország : JATEPress (2020) 183 p. pp. 160-171. , 12... more

In: Ruszkai, Szilvia Éva; Szabados, Bettina; Tóth, Péter (szerk.) Ütközéspontok VI. : A Doktoranduszok Országos Szövetsége Filozófiatudományi Osztály konferenciájának kötete
Szeged, Magyarország : JATEPress (2020) 183 p. pp. 160-171. , 12 p.

2025

René Girard’s conceptual structure, which is called mimetic theory, seeks to understand human nature through the phenomenon of religion. In his approach, the issues of hominization and the problem of the origin of religion are inextricably intertwined. The thesis consists of three key chapters centring on philosophical, ethological and religious studies approaches as the most related fields. These are followed by a shorter part in which I discuss critiques of mimetic theory, and lastly a concluding chapter. This dissertation is actually a prestudy consisting of a systematic analysis of Girard’s mimetic theory. With a certain irony, it might be added that the essay on imitation has no originality, it merely imitates. This might be true, but a comprehensive work on Girard's mimetic theory has not yet been published in Hungarian, even though it is highly relevant in terms of its subject matter, and its already not insignificant popularity (whether positive or negative) is growing dynamically at the international level. However, this is not the only peculiarity, but the striking statements articulated in the discussion of mimetic theory, mainly concerning the religious studies, which constitute the main theses of the dissertation: 1) human being is homo mimeticus, i.e. human is not an autonomous subject, but is fundamentally open to external influences, thus dissolving the boundaries of the „self”, and thus human is not an individual, but an interdividual being; 2) religion is a selection mechanism, thus playing a generative role in the evolutionary process of becoming human, and thus human is also homo religiosus; 3) study of religion is therefore not only a descriptive science of cultural and social phenomena, but also a foundational science for understanding the nature of human, and the evolution of our race cannot be understood without studying religion.

2025, Religious dialogue and cooperation

The purpose of this study is not to examine the legal aspects of migration or to cover the field of security policy, but the general theoretical examination of the topic of migration regarding the issue of the origin of conflicts, as well as of the topic of violence and religion. Concerning the realm of religious study, I intend to argue in favor of a viewpoint that religious difference, as a civilization or culture line or gap, does not constitute in itself a direct cause of violence. Regarding international migration, I claim that the origin of the conflicts is much more rooted in global rivalry than in religious or other cultural differences. In my view, the classical theories of migration fail to grasp the essential cause of conflicts. This is because these concepts generally explain migration by purely economic factors regardless of human desire and violence. In my opinion, René Girard's concept of mimetic desire might be a useful approach to analyze the issue of migration, because it focuses on the human factor and Girard enlights the systematic relationship between violence and desire. Based on Girard's concept of mimesis, I attempt to outline a particular and plausible framework of interpretation regarding the relationship between the motivational background of migration and the development of conflicts. As a result of this study, I can claim that the mimetic theory can provide a significant additive and perspective to the research on migration, both in terms of possible aspects of data collection and in terms of secondary analysis of data or interpretation.

2025, Ghettos in Paradise

A reflexion over the christian churches nowadays.

2025, Logos - În cultura și literatura antică

___________________________________________________________ ❖ Introducere A. Logosul în filosofia greacă B. Logosul în Septuaginta C. Logosul în speculațiile evreilor eleniști D. Logosul în Noul Testament în general E. Logosul în literatura ioanină 1. Logosul în prologul Evangheliei după Ioan 2. Logosul în prima epistolă a lui Ioan F. Logosul în literatura creștină din secolul al II-lea ____________________________________________________________ ❖ Introducere Cuvântul grecesc "logos" este unul dintre cele mai complexe și polisemantice concepte din gândirea antică, având o utilizare extinsă în toate perioadele literaturii grecești, atât în proză, cât și în poezie, cu excepția literaturii epice, unde apare mai rar. Acest termen, tradus de obicei prin "cuvânt", are însă o gamă largă de sensuri care depășesc sfera comunicării verbale, fiind profund ancorat în domenii precum filosofia, retorica, logica, matematica și metafizica. Logosul este un substantiv derivat din verbul "legō", care desemnează două acțiuni fundamentale, aceea de a număra sau de a povesti și aceea de a spune sau de a vorbi. Din aceste două sensuri de bază se ramifică multiple utilizări ale cuvântului, care pot varia în funcție de contextul în care este folosit. Legat de primul sens al verbului "legō", logosul poate însemna "calcul", "socoteală" sau "raționament", desemnând atât procesul de numărare sau de evaluare, cât și rezultatul Cel de-al doilea sens al verbului "legō" conferă logosului o altă dimensiune, aceea de expresie a gândirii și de vehicul al cunoașterii. Astfel, logosul poate desemna explicația, argumentul, teoria sau legea, fiind un instrument esențial al rațiunii umane. În acest sens, el este utilizat pentru a exprima reguli de conduită, ipoteze, definiții, narațiuni sau discursuri, acoperind întreaga sferă a comunicării raționale. Logosul nu se limitează la simpla enunțare a unor idei, ci implică o articulare logică și coerentă a acestora, ceea ce îl face un concept fundamental în retorică și filosofie. În acest context, el poate desemna și dialogul, conversația, oracolul sau proverbul, fiecare dintre acestea fiind o manifestare a rațiunii în diferite forme de expresie umană. Prin urmare, sensul exact al logosului nu poate fi stabilit fără a ține cont de contextul în care apare, deoarece semnificațiile sale sunt extrem de variate și interconectate. Într-un sens mai larg, logosul poate desemna nu doar rezultatul unui raționament, ci și procesul prin care acesta este obținut, făcând referire la însăși capacitatea omului de a gândi și de a înțelege lumea. Astfel, logosul devine sinonim cu raționalitatea umană, cu facultatea de a formula judecăți și de a ordona realitatea prin intermediul logicii și al discursului argumentativ. Această dimensiune a logosului a fost deosebit de importantă în literatura filosofică greacă, unde termenul a ajuns să desemneze principiul rațional al universului, o lege fundamentală care guvernează existența și oferă coerență realității. Această evoluție conceptuală a logosului i-a conferit un statut central în reflecțiile despre natura cunoașterii, despre ordinea lumii și despre rolul rațiunii în existența umană. Este important de menționat că, în greaca veche, logosul nu era folosit pentru a desemna un cuvânt izolat, sens pentru care existau alți termeni precum "lexis", "epos", "onoma" sau "rhēma" (LSJM, 1057-59; BAGD, 477-79). Această distincție subliniază faptul că logosul nu era perceput ca o simplă unitate de limbaj, ci mai degrabă ca un întreg coerent, ca un sistem articulat de gândire și de exprimare. De-a lungul timpului, semnificațiile multiple ale acestui termen au făcut ca el să fie preluat și reinterpretat în diverse tradiții filosofice și teologice, devenind un concept fundamental nu doar în cultura greacă, ci și în gândirea ulterioară. Astfel, logosul continuă să fie un subiect de reflecție profundă, având implicații atât în domeniul filosofiei, cât și în cel al teologiei și al științelor umaniste. Logosul, așa cum apare în gândirea lui Heraclit, este unul dintre cele mai fascinante concepte din filosofia presocratică, având o complexitate care a influențat profund tradiția filosofică ulterioară. Heraclit, care a trăit în jurul anului 500 î.Hr., este cunoscut pentru viziunea sa asupra schimbării continue (panta rhei -"totul curge") și pentru ideea că realitatea este într-o stare perpetuă de devenire. În acest context, logosul pare să reprezinte un principiu • Cunoașterea și înțelegerea: Raporturile și proporțiile sunt instrumente care ne permit să descifrăm legile naturale. Prin aplicarea lor, logosul facilitează înțelegerea profundă a mecanismelor care stau la baza realității. Concluzie Termenii "raportul" și "proporția" în text subliniază modul în care logosul, prin intermediul matematicii, se manifestă ca un principiu ordonator al realității. Acești termeni evidențiază că la baza lumii se află relații logice și structuri cuantificabile, pe care le putem înțelege și utiliza pentru a explora și modela universul în care trăim.

2025

Th is paper interprets the rhetoric and social phenomena of "taking sides" and "scapegoating" amidst radical societal division. Exploring the social mechanics of unity and division, I visit the work of René Girard and Chantal Mouff e, who off er a lucid ambivalence regarding the dilemma that neutrality is a practical impossibility. And in turning to implications of their shared paradox-that to be genuinely "peaceful" may require graceful divisiveness-I consider cases and theory on nonviolently fomenting confl ict. In contrast with certain liberal social theories of transcending division, this paper treats the desire for politics beyond hegemony-or politics without a scapegoat-as something of an eschatological ideal, toward which Girard, Mouff e, and others off er a tension-fi lled, crypto-Augustinian, agonistic pluralism.

2025

Detrás del reducto urbanizado de El Mareny Blau del término de Sueca, se encierra una pobreza humana y religiosa muy grande, además de intelectual y cultural. Aquel reducto de unos pocos ricos, franquistas, de antaño, se ha convertido en un pozo de intrigas contra la Democracia y los derechos de las personas, un lugar hostil a la cultura y un pozo de aquellas personas de bien de nuestra sociedad y cultura y ejercito, tras las habladurías y el acoso de todo tipo de colectivos, que empañan, con su envidia y quehacer cotidiano, una pequeña urbanización, apartada de todo, sin recursos médicos, servicios, zonas de descanso y placer de antaño. Organizaciones perpetradas contra familias enteras, mediante el luengo y la acción indiscriminada y organizada donde se encuentren. No se puede confiar en nadie. Se van yendo los peligrosos, pero quedan los envidiosos y los anticultura, antidemocráticos y antisociales, de la prepotencia y el combate "contra los buenos", los normales, que confiamos en sus gentes. He declarado "non grata" la urbanización El Mareny Blau porque encierra organizaciones peligrosas contra la Democracia y las familias de bien, sencillas, de la cultura, el ejercito y el arte y la escritura, contra la UV, el Museo de Bellas Artes y demás instituciones a las que pertenezco yo, del bien común y del bien para todos. No se puede ser vecino de nadie del Mareny Blau porque "se va a por ti".

2025, Studia Filmoznawcze

Anthony Shaffer's mystery thriller, Sleuth, and subsequent film version, provide a blueprint for the crushing influence of imitation and monstrous doubling as outlined by French-American anthropologist, René Girard. The relationship between crime writer Andrew Wyke and his wife's lover reveals itself to be one of negative reciprocity built upon envy, leading to a lethal dénouement. Yet Milo's final renunciation of mediated desire and further games-playing breaks the cycle of symmetry. Throughout both the script and screenplay, Shaffer offers an acute social commentary on the concepts of difference and non-belonging, while also addressing the drive towards assimilation which risks fomenting resentment among in-groups and out-groups.

2025, IOSR Journal Of Humanities And Social Science (IOSR-JHSS)

Girard's mimetic theory, "the intense capacity of humans to imitate is what forces them to become what they are". Do social media users unconsciously emulate an inclination towards successful or desirable narratives? Can the media influence the user in shaping his mimetic desire and social validation-seeking behaviour? Algorithmic design, social validation mechanisms, and global cultural dynamics create the phenomenon of conformity in visual aesthetics and lifestyle presentation. In parallel, the digital platform helps in reinforcing the social validation-seeking behaviour through engagement metrics such as likes, comments, and shares. A descriptive survey was conducted with a sample of one thousand individuals in Kerala. Data were collected using a survey poll and an inventory. One of the objectives of the study was to identify the influence of social media in fostering mimetic desire among young adults in Kerala. The second objective was to study their social validation-seeking tendencies. Results revealed that 60% of the survey participants selected at least one event to celebrate, with dominant choices such as "Save the Date" (71%), "Bride-to-be/Groom-to-be" (60%), "Momto-be/Dad-to-be" (38%), and "Haldi Kumkum" (36%), events popularized on social media. Seventy four percent cited social media as their drive for their preferences. This provides a clear picture of digital mimicry, which supersedes the cultural continuity. The percentage of individuals who frequently checked their engagement metrics was 76%, and those who relied on the filters and edited photos were 72% and 53% respectively, to enhance their online presence. The finding exclusively exhibits the social validation-seeking behaviour. Even though only 15% participants changed their opinions based on widespread approval of trending posts, this behaviour reiterates the power of such digital trends to alter personal perceptions, which strongly influence the sense of self.

2025, SIMULACRELE CULTURII: CONTRAFACEREA CULTURII ÎN CONTRACULTURĂ, SUBCULTURĂ ŞI INCULTURĂ ÎN PLAN CREŞTIN ORTODOX

Carte despre simulacrele culturii

2025, Marc CHATELLIER

(Cette publication-élément de clarification tant épistémologique que conceptuel d'une recherche doctorale actuelle en Philosophie à l'Université de Nantes-s'appuie sur une recherche doctorale en Sciences de l'Education, soutenue en Novembre 2000 par un enseignant praticien du premier degré toujours en activité 1) « L'époque est déjà lointaine où les chercheurs ne pouvaient consacrer que des moments perdus à des travaux qui sont leur raison d'être. Le seuil critique illichien, au delà duquel une institution devient le principal obstacle aux but qu'elle est censée servir est-il dépassé pour l'université française ? »

2025, El Triunfo de la Estupidez: Por qué la ignorancia es más peligrosa que la maldad

La corriente igualitaria que desde hace décadas recorre Occidente nos ha sometido al dictado de los más mediocres de la sociedad. Las élites gubernamentales, con la complicidad de los medios de comunicación y las grandes corporaciones,... more

2025

ch' a' bei principii volentier contrasti. (P etr a rc a , Rimas, CLXII.

2025, La rebelión del chivo

Comentario coyuntural acerca de cuestiones troncales de toda sociedad humana, a la luz de los sucesos de la postmodernidad, desde la perspectiva que posibilita la historia y las especulaciones prospectivas que, desde la lógica, es posible... more

2025, Logos În cultura și literatura antică

Înțelegerea cuvântului „Logos” este esențială deoarece acest concept stă la baza articulării modului în care creștinismul își explică relația dintre Dumnezeu, creație și revelație, funcționând ca punte între tradițiile iudaice, influențele filosofice elenistice și mesajul unic al lui Hristos; prin intermediul termenului „Logos” se exprimă ideea unei rațiuni divine care nu doar a ordonat universul și a adus la existență toate lucrurile, ci și a făcut posibilă auto-revelarea lui Dumnezeu în istorie, manifestându-se în moduri diverse, de la agentul creației și canalul prin care se descoperă adevărul spiritual, până la principiu de iluminare ce oferă omului posibilitatea de a accede la cunoașterea divină; astfel, cunoașterea și interpretarea profundă a acestui concept ne ajută să înțelegem mai bine fundamentele teologice ale creștinismului, precum și dialogul complex dintre credință și rațiune, evidențiind modul în care vechile curente de gândire s-au contopit pentru a forma o viziune integrată a realității divine care încă influențează atât teologia modernă, cât și reflecțiile filosofice asupra naturii și rolului divin în lume.

2025

Viene qui proposto un percorso storico-esegetico e teologico che si occupa del logos/Logos in una prospettiva trasversale e multidisciplinare. Senza alcuna pretesa di esaustività, il libro rappresenta uno strumento utile per approfondire una dimensione teologica, filosofica e culturale presente in diverse tradizioni filosofiche e religiose dell’umanità. Pertanto, esso non propone una riflessione strettamente confessionale, ma al contrario attenta a cogliere i semi di una sapienza universale. Nello specifico, l’insieme segue due orientamenti: uno storico-esegetico, ripercorrendo le principali tappe della “storia” del logos/Logos, in una prospettiva esegetica, dunque di analisi delle fonti, e filosofica, con particolare riguardo all’elemento ellenistico; uno teologico, offrendo spunti di analisi attraverso un confronto con le principali religioni mondiali, tanto nel campo del monoteismo (ebraismo, cristianesimo, Islam) quanto in quello delle religioni e delle sapienze orientali (induismo, buddhismo, tradizione cinese). La riscoperta del logos/Logos corrisponde alla consapevolezza che vede in lui un elemento determinante per la costruzione di una civiltà aperta e rispettosa della diversità culturale e religiosa.

2025, Logos i Ethos

The article discusses the role of struggle and rivalry (agon) in the philosophical hermeneutics of Hans-Georg Gadamer. The german philosopher identified the Greek ideal of education as one of the important sources of his concept. Analysing selected aspects of Plato’s pedagogy and the relationship between rhetoric and sophistry, he clearly acknowledges the value of struggle, provided that it is a self-improving struggle with oneself or a struggle for truth and goodness. He thus proposes alter-native to Nietzsche’s model, offering a dialogical model of hermeneutics. Nietzsche sees rivalry as the main culture-forming factor of the ancient world. Ultimately, Gadamer, in his analysis of Hegel’s categories of domination and slavery, rejects struggle as the cause of a possible misinterpretation

2025

The economics of religion has entered the social science mainstream in recent decades, mainly through the work of Roger Finke, Laurance Iannaccone and Rodney Stark. In these works, the authors sought to lay down a new theoretical framework for explaining religious phenomena that could be used to provide a new context for the empirical data sets of sociology of religion by applying approaches to rational choice theory and the concept of the market. In doing so, they have sought to overcome the secularisation thesis (Iannacone 1998, Finke and Stark, 2000) and the view that the religious dimension is primitive or at least irrational . 1 A publikációt a HUN-REN "Convivence' Vallási Pluralizmus Kutatócsoport támogatta. 125 2023. 4. Tanulmányok The first half of the following paper focuses on this economic approach, reflecting in this context on the changing nature of religiosity in modern times, the challenges of religious identity formation, and the issue of religious markets resulting from contemporary pluralism, including the spiritual offer in Hungary. In the second part, relevant parts of our data collected over several years at the Everness festival, which provides a platform for the display of a broad spectrum of Hungarian spiritual offerings, are briefly presented, along with religious market supply trends.

2025, Materialele conferintei "Lecturi in memoriam acad. Silviu Berejan"

Fără a se focaliza în mod necesar pe abordarea problematicii originii religiei, acest articol propune de fapt șapte corelații între violența interpersonală și progresul religiei organizate, sugerând că violența interpersonală a jucat un rol semnificativ în procesul de instituționalizare a credințelor religioase. Deși violența interpersonală nu provoacă neapărat structurarea credinței religioase, aceasta de fapt întărește și oferă soluții modelelor existente de amenințare cu care se confruntă o comunitate, iar împreună conduc la organizarea religiei. Prima parte a acestui articol (etapele 1–4) analizează psihologia violenței, concentrându-se pe teoriile frustrare – agresiune, rivalitate mimetică, triangulare, geneza țapului ispășitor și vinovăție. A doua parte (etapele 5–6) marchează trecerea de la psihologia personală la psihologia socială și studiază violența în religia primitivă, așa cum se manifestă în procesul ritualizării țapului ispășitor și în geneza sacrificiului. A treia pa...

2025

The second half of the 20th century introduced an unexpected phenomenon-the rise of religion as a marker for political identity, and as a power for structure mobilization. Policymakers often ignored this de-privatization of religion, thus... more

2025

This paper explores Maria Montessori's concept of the prepared environment, which highlights the need for a nurturing, structured, and child-centered space designed to foster independent learning and holistic development. This environment is intentionally tailored to meet children's physical, intellectual, and spiritual needs, emphasizing freedom, structure, beauty, and social interaction. Montessori argued that children thrive when they are allowed to explore and learn at their own pace within an orderly, natural, and inviting environment free from unnecessary adult interference. Essential principles of the prepared environment include child-sized furniture, the integration of nature and reality, and activities that cater to developmental stages. Freedom of choice and movement, coupled with a well-structured environment, allows children to develop self-discipline, cognitive skills, and social awareness. Montessori emphasized the adult's role in guiding the child, removing obstacles, and ensuring the environment nurtures autonomy and creativity. Ultimately, the prepared environment supports a child’s journey toward becoming a responsible and independent member of society.

2025

FIRST BOOK 327a -336a 9 -15 336b -344c 15 -19 344d -354c 19 -26 SECOND BOOK 357a -367e 27 -36 367e -376c 36 -43 376c -383c 43 -48 THIRD BOOK 386a -392c 49 -53 392c -403c 53 -59 403c -417b 59 -64 FOURTH BOOK 419a -427c 65 -68 427d -435d 68 -73 435d -445e 73 -80 FIFTH BOOK 449a -462c 81 -86 462e -471c 86 -90 471c -480c 90 -96 SIXTH BOOK 484a -493e 97 -101 493e -502c 101 -106 502c -511e 106 -112 SEVENTH BOOK 514a -521b 113 -121 521c -531c 121 -125 531c -541b 125 -131 EIGHTH BOOK 543a -555b 133 -139 555b -562a 140 -144 562a -569c 145 -149 4 NINTH BOOK 571a -577b 151 -156 577e -588a 156 -160 588b -592b 160 -166 TENTH BOOK 595a -608b 167 -174 608c -613e 174 -179 613e -to the end 179 -186 * Phaedo 109c * Cf. 369c. * Cf. for what follows the very careful analysis by Terence Irwin in Plato's Ethics, p. 203 ff.

2025, Sacra

This article explores René Girard’s anthropological perspective on religion, extending its application beyond conventional religious spheres to encompass broader societal phenomena. Girard’s theory illuminates how mimetic processes influence cultural norms and institutions, particularly in the formation of religious practices and societal structures. At the core of Girard’s framework lies the notion of the scapegoat mechanism, whereby communal tensions are alleviated through the scapegoating of a sacrificial victim, temporarily restoring social harmony. This article not only examines Girard’s viewpoint but also critically engages with post- structuralist and substantive approaches to religion in religious studies. It will also contend how Girard’s mimetic theory provides a valuable lens for analyzing the intricate dynamics of religion and societal order as it offers significant insights into the nexus of sacred beliefs, violence, and cultural narratives in contemporary contexts, underscoring the profound impact of religion on human behavior and social cohesion.

2025, Türk Edebiyatı

Nazım Hikmet'in hem biçim hem de içerikte sağladığı yenilik dışarıda tutulursa, Türk şiirinde eski zevkten kopuşun 1928 yılında ilan edilen Harf Devrimi'yle birlikte hızlandığı söylenebilir. Bunun ilk ve en önemli emaresi, Tevfik Fikret'in idaresinden beri Türk edebiyatının öncü süreli yayını olarak bilinmekle kalmayıp aynı zamanda modern şiir zevkinin kanonlarından biri haline gelen Servet-i Fünûn dergisinin, 1686. sayısından itibaren adına Uyanış ibaresinin eklenmesi ve yönetimine Halit Fahri Ozansoy'un geçmesidir.

2025, Budapest-jelentés a keresztényüldözésről 2022-2024

Ebben a tanulmányban nem egy adott elméletet vizsgálok, hanem felvonultatva a jelentősebb elméleti kereteket és kutatási szempontokat, rámutatok, hogy bár nincsen a keresztényüldözésnek saját elmélete (teóriája), de az alkalmazott elméleti keretek érvényes kutatási alapok, és ha ezeket nem önmagukban, hanem nagyobb kategória elméletén keresztül vizsgáljuk, akkor egy általános elméleti struktúrát jelölhetünk ki. Ez magában foglalja, hogy a keresztényüldözés vizsgálata, elemzése során felhasználom a vallásüldözés és a (politikai) üldözés megannyi elméletét és az ezzel kapcsolatos viták tanulságait, eredményeit.

2025, Scottish Journal of Theology

Gregory the Great’s Moralia in Job has been said to mark a transitional phase in the development of atonement doctrine. I argue that the Moralia cohesively portrays Christ’s
redemptive work as achieving something in two directions: towards God, a vicarious payment of humanity’s debt of punishment; towards humanity, an efficaciously convicting
and restorative example. This sustains a spirituality in which exacting and self-denying
moral effort rests on freedom from judgement and on the death accomplished by the
Mediator. Engaging the Moralia in this manner illuminates patristic exegetical sensibilities
and proves instructive about how the fathers fit into later taxonomies of atonement
models.

2025, Dellecosenascoste (blog culturale legato all'associazione Gruppo studi Girard)

2024, Kierkegaard and the Poetry of the Gospel (Bloomsbury’s Studies in Philosophy and Poetry), ed. by Frances Maughan-Brown and Rick A. Furtak

At first sight, Kierkegaard's "What We Learn from the Lilies in the Field and from the Birds of the Air" from the 1847 collection of Upbuilding Discourses in Various Spirits flies in the face of contemporary eco-critical attempts to destruct the idea of human exceptionalism. While ideas such as dominion, resemblance with God, imago Dei, and a seeming prioritization of the afterlife (all highly contested in contemporary environmental thought) are prominent in the Lily Discourses, a closer look reveals that they are inversions of what we usually understand them to be-'inversion' being a method that Kierkegaard uses to retrieve what he regards as the original truth of Christianity. e chapter first analyses the variety of wrong attempts at being an imago Dei according to Kierkegaard. Secondly, it shows with Kierkegaard that we can think of human beings as exceptional without falling into the 'dominion trap.' Moreover, the chapter suggests that a Kierkegaardian take on human exceptionalism might actually be helpful if we want to transform our relation to the environment and learn to perceive the world as something other than a storehouse for our consumerist desires. Finally, the Lily Discourses are brought in a conversation with passages of Works of Love, in which Kierkegaard depicts another way of being an image of God, offering an account of human exceptionalism without privilege.

2024

Joseph Conrad y Ridley Scott

2024, Русская литература

Статья посвящена тому, как Брюсов перенимает пушкинский миф о Клеопатре и сколько произведений - в прозе и поэзии - из этого рождается. Для разработки заявленной темы применяются такие концепции, как страх влияния Блума, миметическое желание Жирара, продвижения в поле литературы Бурдье. Уделяется много внимания и жизнетворческим тактикам Брюсова.

2024, Ripensare la Mimesi

Dalla pubblicazione di "Mensonge Romantique et Vérité Romanesque" (1961) 2 , René Girard ha costruito un'antropologia fondamentale e completa, basata su un unico intuizione: la teoria del desiderio mimetico. Mentre la modernità filosofica... more

2024

Carl von Clausewitz (1780-1831), the Prussian military theoretician who wrote On War, is known above all for his famous dictum: "War is the continuation of politics by other means." In René Girard's view, however, the strategist's treatise off ers up a more disturbing truth to the reader willing to extrapolate from its most daring observations: with modern warfare comes the insanity of tit-for-tat escalation, which political institutions have lost their ability to contain. Having witnessed the Napoleonic Wars firsthand, Girard argues, Clausewitz intuited that unbridled "reciprocal action" could eventually lead foes to total mutual annihilation. Haunted by the Franco-German conflict that was to ravage Europe, in Girard's account Clausewitz is a prescient witness to the terrifying acceleration of history. Battling to the End issues a warning about the apocalyptic threats hanging over our planet and delivers an authoritative lesson on the mimetic laws of violence. "Battling to the End is elegant, profound, wide-ranging and frequently punchy. The introduction and epilogue are persuasive, prophetic tours de force."-San Francisco Chronicle "I think Girard is the most important theorist on the competitive behavior of human beings."-German philosopher Peter Sloterdijk, interview in Frieze Magazine, 2009 "Battling to the End is a powerful rethinking of the Bible's apocalyptic literature developing from an insightful analysis of Carl von Clausewitz's unfinished classic, On War.. .. Theologians, military strategists, anthropologists, any thoughtful person who cares about humanity's future, in fact, will profit from engaging Girard."-Right Reverend Pierre W. Whalon, Bishop in Charge of the Convocation of Episcopal Churches in Europe, Anglicans Online n René Girard is a member of the French Academy and Emeritus Professor at Stanford University. His books have been translated and acclaimed worldwide.

2024, Brill

After the shadow and the phantom, the twin and the double, the ancient problematic of what the ancients called, enigmatically, "mimēsis," is returning under different masks and conceptual personae to animate, reanimate, or take possession of posthuman subjects in the digital age. This genealogy of homo mimeticus 2.0 traces 10 metamorphoses of mimesis from antiquity to modernity, postmodernity into the digital age.

2024

En 1875 Rimbaud cesse d'écrire conformément à ce qu'il annonce dans la Saison. Le dernier chapitre s'intitule : Adieu. Il cesse parce qu'il a dit tout ce qu'il avait à dire. Il ressent l'échec de l'écriture, mais, désormais, il possède « la vérité dans une âme et un corps ». Rimbaud réintègre son corps, il fait son retour au monde. Du moins, il envisage de le faire, il croit qu'il va le faire. Mais la solitude est plus supportable au Harar qu'à Paris. Au Harar, il est bien lui-même. Rimbaud n'entend pas les mots « voyant » et « subjectif » de la même façon que nous tous. Sa compréhension de ces mots éclaire aussi le « Je est un autre ». Rimbaud n'est pas voyant comme madame Soleil est voyante. Il ne prévoit pas l'avenir. Il voit. Mais, me direz-vous, nous voyons tous, nous sommes tous voyants. Non, car ce n'est pas nous qui voyons. Cette vérité que nous voyons ordinairement, n'est pas proprement la nôtre. Elle nous est imposée depuis toujours. Au point qu'elle n'est pas discutable, ni discutée. Elle est évidente, normale. Elle est quasiment invisible à force d'être normale, constitutive de nousmêmes. On ne peut pas penser sans elle. « On nous pense » dit Rimbaud. Ce qui arrive à Rimbaud et qui constitue sa naissance propre (son « orietur »), c'est ceci : tout à coup, il voit par lui-même. Cette vue voit l'ancienne vérité, celle de son enfance, l'ancien pouvoir de vue, la vérité du « je », de l'ego intersubjectif. Rimbaud est dédoublé. « Je est un autre ».

2024, Theology and Black Mirror

2024, Teología y Vida

Resumen: La fenomenología deladonaciónde Jean-Luc Marion ocupa hoy un lugar central,tanto en filosofía como en teología, desde que el anuncio del fin de la metafísica hizo posible la cuestión de Dios desde un punto de vista... more

2024, DergiPark (Istanbul University)

Bu çalışma, mimetik arzu kavramı üzerinden Dürrenmatt'ın 'Yaşlı Bayanın Ziyareti' adlı oyununu okumayı amaçlamıştır. Kavram, birçok dramatik metinde farklı modellerde karşımıza çıksa da onun bu metinlerde nasıl inşa olduğu yeterince araştırılmamış dolayısıyla alanda yeterli karşılık bulmamıştır. Bundan ötürü kavram, René Girard'ın 'Romantik Yalan Romansal Hakikat' adlı kitabından ödünç alınacak ve Dürrenmatt'ın eseri üzerinden alana sunulacaktır. Girard'ın 1961 yılında yayımlanan eseri, kavramı ünlü edebi karakterler üzerinden tartışmaya açmış ve sıklıkla Lacan'ın psikanalitik teorisine başvurmuştur. Girard'ın bu eserini merkeze alarak ilerleyecek olan çalışma öncelikle yazarın teorisini ve mimetik arzu kavramını açıklayacak, ardından Dürrenmatt'ın 'Yaşlı Bayanın Ziyareti' adlı eserinde kavramın nasıl inşa olduğunu araştıracaktır. Bilindiği üzere 20. Yüzyıl bilim, felsefe ve sanat alanında kısa aralıklarla ortaya çıkan önemli gelişmelere sahne olmuştur. Dram alanında akım, yöntem, yazar ve eser çeşitliliği açısından oldukça önemli bir zenginliğe sahip olan çağ, yıkımın, dönüşümün ve yeni oluşların da çağıdır. Dürrenmatt ise bu çağın ortalarından başlayarak dram alanında çağının gerçeklik arayışına katılmış ve önemli eserler vermiştir. Yazınsal çalışmaları çözümlemeye ve okumaya yönelik yeni bir bakışın olanaklarını sunan Girard mimetik arzu teorisiyle yazınsal metinlere yönelik yeni bir bakışın kapılarını aralamıştır. Girard'ın arzu psikolojisi aracılığıyla temellendirdiği teorisi, bireyin varoluşsal sürecine eşlik eden taklitçi doğayı deşifre etmiş ve taklidin bileşenlerini açığa çıkartmıştır. Bu teoriyi merkeze alarak ilerleyecek olan çalışma Yaşlı Kadının Ziyareti adlı oyunda Claire'i çevreleyen bu doğanın onu nasıl dönüştürdüğünü izleyecektir.

2024, TACCUINO #3

Questo taccuino muove i passi sulla difficoltà costitutiva dell'essere, evidenziata dal problema desiderare, in partecipazione del buio dell'ignoranza che genera desiderio. Il significato del termine meraviglia nasconde angoscia, terrore... more

2024, IIUM-Today

Childhood is characterized by innocence, exploration, and inquisitiveness. As young learners, children bravely embrace the trial-and-error approach to learning. The energy and curiosity displayed by children during their formative years marvel many parents and teachers alike. Here, we will explore some of the ideas about child education put forth by Maria Montessori (1870-1952) and Al-Ghazali (1058-1111). The concepts articulated by these two great educators-one from the West and the other from the East-hold significant relevance even in our modern, globalized world. Maria Montessori Maria Montessori discussed many challenges faced by children in Italy in her book "The Secret of Childhood." As the first female medical doctor in Italy, she later shifted her focus to psychology and became a prominent educator. Montessori recognized that children were often deprived of their social rights in education. She observed that they were subjected to overwhelming tasks and received little affection

2024

«The paradox of secularization: the meaning of the girardian concept of "violence" through the distinction between mimetic and symbolic pressure».

2024, Justice That Transforms: Restorative Justice — “Not Enough!”

This is text of a recorded lecture I did for "The Jim Forest Institute for Religion, Peace and Justice." 1 It was significantly revised and greatly extended in Chapter 3 of this book. You may wish to skip this, therefore, and read that... more

2024, Justice That Transforms: Restorative Justice — "Not Enough!"

The Judeo-Christian tradition arguably most impacted contemporary Western jurisprudence, leaving mainly a retributive, non-restorative, stamp. The essay discusses three representative points of revision of the tradition: the biblical concept of justice, in particular the idea of "tsedeka," whereby emphasis is placed upon the outcome of justice, one of healing and reintegration; the dynamic of scapegoating by which Western criminal justice systems may be seen as "scapegoating mechanisms" for a violence-prone culture, and the way out of this kind of punitiveness through inclusive forms of justice-making; and forgiveness, which challenges towards a self-transcendence without which victims wallow in unhealthy pathologies; perpetrators are not challenged to change.