Ziua Prințesei (original) (raw)

Într-o lume care, dacă nu are la dispoziție Breaking News-uri, le inventează sau le împrumută de la vecinii de peste hotare, viața și, în ultima perioadă, tristețea coborâtă asupra tuturor celor care o înconjoară pe prințesa de Wales, Kate Middleton, au umplut primele pagini ale multora dintre publicațiile care mai au pagini întâi și pe care le mai citește cineva, cu interes real. Asta pentru că, oricât de mult ne-am iluziona noi, jurnaliștii de mai mare sau mai mic prestigiu, presa și, mai ales, presa scrisă au ajuns să fie raritatea care confirmă regula principală: fără păreri, fără libertate, fără sens, fără cuvânt, fără coordonare între stânga și dreapta, între noi și ceilalți, între azi și mâine.

Astfel, că în Casa Regală britanică a intrat o nouă figură populară, care să poată alina dorul oamenilor de prințesa Diana, de Prințesa Inimilor, atât de regretată și de iubită de cei care i-au ajuns cumva prin preajmă, nu a fost un fapt care să poată fi lăsat deoparte.

Apoi, creșterea în eleganță, în prestanță, a acestei prințese, împreună cu o exemplare îndeplinire a îndatoririlor regale, au făcut ca prințesa Kate să fie, în 2025, un etalon de noblețe, de frumusețe, de stil, pentru mulți dintre aceia care își mai caută în jur vreun standard după care să se ghideze și să își construiască realitatea de mâine.

Dezastrul prin care a trecut Kate în ultimii ani și pericolul pe care boala nemiloasă l-a adus aproape de viața sa, de destinul său, devenit din regal atât de normal, au făcut ca oamenii să o iubească și mai mult, să o apere și mai mult, să o înțeleagă și din alte perspective.

Ziua Prințesei, sărbătorită acum doar câteva zile, a devenit ziua tuturor acelora care au nevoie de o a doua șansă, de speranța că boala nu poate distruge marile vise, că există tratamente eficiente care chiar sunt menite să prelungească viețile, nu doar să acopere încruntarea și diagnosticul cu o pojghiță strălucitoare care să însoțească mai lin finalul.

Și pentru că există pe lume nevoia de bine și pentru că există pe lume nevoia de a învinge și marile boli ale secolului, ziua de naștere a prințesei Kate Middleton chiar este o gură de aer pentru toți cei care se închină, la lăsarea întunericului, pentru binele celor din jur care sunt încercați de vreo suferință sau care se tem de moarte ca de pedeapsa cea mai mare pe care o poate cineva primi, la decontul de la sfârșitul drumului.

Până când ne vor spune și nouă cei care cred că știu deja care sunt tratamentele utile și care sunt leacurile care par acum parte din cărțile de ficțiune, până când se va mai ridica din ceața care acoperă dimineața orașul, să ne bucurăm și noi, pentru Kate Middleton, pentru toți ceilalți învingători care au prins încă un anotimp, pentru viața care reușește, în rare cazuri, să fie mai puternică decât moartea, pentru zâmbetul elegant care, iată, poate însoți – dacă nu cumva și alina – durerea, pentru paharul ciocnit în cinstea omului care scapă de grele tratamente și previziuni medicale, pentru șansa la ziua de azi, la ziua de mâine, a noastră, a multora dintre noi.

Să ne bucurăm! Poate, astfel, ne exersăm și sfântul drept la bunătate de care, printre atâtea rele și atâtea lupte, printre proteste și sondaje, tot uităm, uităm, uităm. Mai totdeauna uităm…

Citește și:

Amalgam de definiții

Aplauzele lui Duckadam

Ce s-a ales (de noi)

Viața după sondaje

Copilul meu s-a supărat pe Dumnezeu

Ana-Maria Păunescu s-a născut pe 25 decembrie 1990, în București, într-o casă cu poezie și aer de Crăciun. După ce a terminat liceul Cervantes din capitală, a continuat să studieze limba spaniolă ...

vezi toate articolele