Valeriu Gherghel's review of Ispășire (original) (raw)

Goodreads Choice Awards 2024 Opening Round

Discover new books on Goodreads

Meet your next favorite book

Valeriu Gherghel's Reviews > Ispășire

Ispășire by Ian McEwan

Ispășire
by

29002534

O fată de 13 ani, Briony Tallis, comite un păcat: mărturisește strîmb la un proces (vrea să se înșele și e ajutată să se înșele). Din cauza ei un tînăr, Robbie Turner, ajunge în închisoare (deși nu are nici o vină) și, de acolo, în război unde este rănit, face o septicemie și moare / nu moare. Briony distruge viața tînărului și pe a surorii sale, Cecilia. Își înțelege într-un tîrziu greșeala: nu există cale de întoarcere, timpul nu poate fi dat înapoi. Nimeni nu e în stare să rescrie istoria, nici măcar Dumnezeu. Pentru fapta ei, nu există iertare. Își va alege singură pedeapsa. Și va ispăși. Se angajează într-un spital ca infirmieră și îngrijește răniții. Povestea e captivantă prin dezbaterea morală.

Din păcate, Ian McEvan s-a gîndit să complice trama romanului, sugerînd în Epilog (cînd Briony e bătrînă și în pragul sfîrșitului) că, de fapt, povestea nu-i aparține. A fost redactată de Briony Tallis și tot ce am citit ține de pura ei imaginație. Nimic nu s-a petrecut întocmai. Briony a propus o istorie posibilă. Dar întîmplările și deznodămîntul ar fi putut fi diferite. Dacă ar fi vrut, l-ar fi salvat pe Robbie Turner și l-ar fi căsătorit cu Cecilia (cei doi ar fi trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți). În definitiv, istoria poate fi rescrisă. Și poate fi rescrisă, după voie și plac, pentru că e o fantezie a lui Briony. Ian McEwan e doar un editor.

Ceea ce nu mi-a plăcut în Ispășire, pentru că e un truc narativ uzat, a fost tocmai discuția din final despre relația dintre adevăr și ficțiune. Trucul e vechi, mai vechi decît Gide cu Falsificatorii de bani, mai vechi decît Laurence Sterne. L-am întîlnit și în Schimb de dame de David Lodge. Naratorul ne trage de mînecă și ne spune ironic-batjocoritor: „Asta e invenția mea și, dacă am chef, pot s-o modific cînd vreau. Nu vă lăsați mințiți, e vorba pur și simplu de o farsă”.

Trucul menționat mai sus contrazice principiul exprimat, în 1817, de Samuel Taylor Coleridge prin expresia „suspension of disbelief”: suspendarea neîncrederii. În timpul lecturii, între povestitor și cititor se instituie un pact: povestitorul narează o întîmplare (sau un șir de întîmplări) și cititorul îl crede pe cuvînt. Povestitorul încearcă de la început și pînă în final să fie verosimil. Prozatorii din anii 70 și 80 ai secolului trecut au încălcat sistematic pactul și au introdus naratori, personaje, mesageri care atrag atenția cititorului (cînd îi e lumea mai dragă) că e vorba, în realitate, de o simplă ficțiune și că nu trebuie să se lase amăgit.

Nu știu alții cum gîndesc, dar eu simt că un astfel de avertisment îmi știrbește plăcerea lecturii. Cînd parcurg un roman (deși sînt perfect conștient că este o ficțiune, ceva imaginar), vreau să fiu mințit. Nu am nevoie de „un outsider” care să-mi semnaleze, din 5 în 5 pagini, faptul că citesc o poveste inventată, care s-ar putea desfășura și altfel...

Un mic extras: „Știu că există un tip de cititor care nu poate răbda să nu întrebe: dar ce s-a întîmplat cu adevărat?... Cum poate romanciera să dobîndească mîntuirea cînd, cu puterea ei absolută de a decide finalurile, ea este și Dumnezeu?... Nu există nimic în afara ei. Ea a stabilit, prin puterea imaginației, limitele și termenii” (p.426).

P. S. Cu ani în urmă, The Guardian a făcut o anchetă literară la care a convocat 150 de „judecători” înțelepți (scriitori, academici, critici literari). Redactorii publicației i-au întrebat neted care e cel mai bun roman scris în engleză în intervalul 1980 - 2005. Pe listă n-au intrat prozatorii americani, pentru că ei participaseră deja la o anchetă similară, inițiată de The New York Times (ceva mai devreme) unde ieșise biruitoare, nu mă îndoiesc că știți, Toni Morrison cu The Beloved (Multiubita, Preaiubita), roman tradus acum cîțiva ani la Editura ART. Deci, The Guardian a inițiat o anchetă separată pentru prozatorii de limbă engleză non-americani. Ierarhia a fost următoarea. Pe primul loc s-a situat sud-africanul J. M. Coetzee cu romanul Disgrace (Dezonoare). Un roman bun, dar care nu m-a strivit. Pe locul doi a ajuns, prin voința înțelepților, Martin Amis sau, mai precis, romanul lui, Banii. Al treilea a ieșit Ian McEvan cu Atonement.

Sign into Goodreads to see if any of your friends have read_Ispășire_.

Sign In »

Reading Progress

September 30, 2019 – Shelved

December 18, 2021 –Started Reading

December 19, 2021 –Finished Reading

Comments Showing 1-6 of 6 (6 new)

back to top

Add a reference:

Search for a book to add a reference

add: link cover

Welcome back. Just a moment while we sign you in to your Goodreads account.

Login animation