Ştefan Petrescu | Academia Romana (original) (raw)

Papers by Ştefan Petrescu

Iuliu Barasch un iluminist everu în Țara Românească, București, Rao, 2022, pp. 186-221

Mărturii de istorie și cultură românească, vol. coord. Mariana Lazăr, 2023

An energetic and practical man, with legal training in France, capable of solving even the most c... more An energetic and practical man, with legal training in France, capable of solving even the most complicated affairs, Ion Kalinderu (1840-1913) was sent by the ruling Prince Carol to Berlin in 1879 to settle the issue of railways. In 1884, King Carol took him into his service as Administrator of the Crown Domain; in 1893, the Romanian Academy elected him a titular member as a gesture of gratitude for his contribution to Oteteleșeanu donation.
This communication depicts Kalinderu’s personality and his multiple concerns and activities by means of his letters to friends and fellow academics: Ion Bianu, A.C. Cuza, Constantin Istrati, and Anton Naum. He writes, around 1905: “I come from Sinaia, where I went to see the Master on official business”. Kalinderu, aged 65, shows his devotion to work: “You ask me if I intend to remain in Bucharest in this torrid weather. I will and we will see what happens, because, apart from the Crown Domain, I still have plenty of other works, such as those of the Historical Monument Commission, of Forestry Society, of Albina magazine, and others. Not to mention the Academy, which is giving me so much work, and which, as I wrote to you, is keeping me, if not permanently in the city, then very close to it indeed”.

RESEE, LXI, 1-4, 2023, 119-130., 2023

This article focuses on the Greek-language newspapers editing between the 1840s-1913s. The Greek ... more This article focuses on the Greek-language newspapers editing between the 1840s-1913s. The Greek journalists were concerned within the external affairs of Romania in relation to the nationalisms in the Balkans. In this context the Aromanian issue had been a topic of permanent interest for the newspapers in Romania. The Greeks sought, on the one hand, to defend their economic interests at the mouth of the Danube by improving their legal situation in Romania, and on the other hand, to maintain and strengthen cultural ties with the Greekspeaking world, not just from the Kingdom of Greece

În acest articol analizăm contextul internațional al primilor ani interbelici, cu precădere relaț... more În acest articol analizăm contextul internațional al primilor ani interbelici, cu precădere relația dintre război și pace în Sud-Estul Europei, așa cum este reflectată în principalele ziare cotidiene bucureștene. Imperiile Rus, Austro-Ungar și Otoman se destrămau unul câte unul, iar statele-națiuni din vecinătatea acestora își disputau întâietatea asupra drepturilor succesorale. Reportajele și corespondențele de presă din țară și străinătate, deși constituie o sursă de documentare extrem de prețioasă, au fost pe deplin ignorate de istorici. Cercetătorii români care s-au ocupat de istoria presei au abordat alte subiecte, precum biografiile unor editori de ziare și jurnaliști, publicistica culturală și istoria publicității. Rubrica externă a ziarelor românești nu a suscitat atenția cuvenită. De ce? Începând cu ultimele decenii ale secolului XIX, românii preluau știrile externe direct din ziarele occidentale, în special din cele vieneze și maghiare care ajungeau cu poșta mult mai repede la București. Telegramele agențiilor de presă occidentale reflectau mai degrabă interese și realități convenabile anumitor puteri străine care veneau deseori în contradicție cu agenda opiniei publice românești. Articolele și editorialele erau rodul muncii traducătorilor, nicidecum produsul unor investigații și observații proprii. Unele articole erau prezentate cititorilor ca fiind "corespondențe din străinătate", dar în realitate nu erau decât produsul imaginației ziariștilor din redacțiile bucureștene. Aceste realități ce corespundeau sintagmei "formelor fără fond" au fost evidențiate de Nicolae Iorga în 1899, în seria de articole polemice din "L'Indépendance Roumaine", intitulate Opinii sincere 1 . Dar, ca și în alte domenii, România Modernă s-a adaptat vremurilor și a împrumutat modele și practici jurnalistice din Europa Occidentală. Astfel, în ultimele decenii ale

Revista Arhivelor, 2016

Întâlnirea cu Viorica Canarache m-a adus în casa socrului acesteia,Vasile Canarache (1896-1969), ... more Întâlnirea cu Viorica Canarache m-a adus în casa socrului acesteia,Vasile Canarache (1896-1969), proprietar al faimoasei colecții de monede scitice, aflate astăzi în custodia Academiei Române. La parterul imobilului ridicat de Canarache pe strada Popa Tatu în anii care au urmat încheierii celui de-al Doilea Război Mondial funcționează și astăzi Societatea Numismatică Română.
Arhiva lui Vasile Canarache, păstrată zeci de ani în pivnița imobilului de pe Popa Tatu nr. 20, cuprinde și alte documente, precum acte de stare civilă, caiete și însemnări privitoare la ziarul Adevărul, diverse proiecte arheologice din perioada în care Canarache a lucrat ca cercetător la Institutul de istorie Nicolae Iorga și documente contabile referitoare la activitatea societății Tempo S. A.Articolul de față se bazează în mare parte pe actele oficiale și corespondența Federației Române de Ciclism. Acest fond cuprinde un dosar cu corespondență, un dosar cu procesele-verbale ale Congresului Uniunii Balcanice de Ciclism, raportul tehnic cu analiza rezultatelor primei Balcaniade de ciclism, precum și mai multe planuri și schițe care privesc construcția velodromului de pe șoseaua Olteniței. Informațiile din acest fond arhivistic au fost confruntate și completate cu articole din presa sportivă interbelică. Prin acest demers, ne propunem să punem în evidență contribuția lui Vasile Canarache la dezvoltarea ciclismului în România, un capitol cu desăvârșire necunoscut al istoriografiei sportului românesc.

Magazin istoric mai, iunie, iulie , 2019

Dinamici sociale și transferuri culturale în Sud-Estul European (secolele XVI-XIX), editura Academiei Române, 2019

Revista istorică , 2017

Fenomenul primadonei generează reflecţii interesante asupra relaţiei dintre artă, gen şi putere î... more Fenomenul primadonei generează reflecţii interesante asupra relaţiei dintre artă, gen şi putere în societatea secolului al XIX-lea 1 . Burghezia în ascensiune a devenit o mare consumatoare a spectacolelor de operă. Frecventarea operei era un mod agreabil prin care familiile onorabile îşi petreceau timpul liber 2 . Termenul de primadonă, folosit mai întâi în Veneţia la jumătatea secolului al XVII-lea, a devenit sinonim cu divă, desemnând interpreta rolului principal feminin al unei opere 3 . Popularitatea şi performanţa artistică a primadonei erau factori determinanţi pentru a asigura succesul comercial al unei producţii de operă. Prin practicarea acestei profesii, femeia din secolul al XIX-lea acumula şi exercita putere şi influenţă într-o societate dominată de bărbaţi. Susan Rutherford, în excelenta sa carte despre opera secolului al XIX-lea, creionează un portret arhetipal al primadonei, folosindu-se de o gamă variată de surse istorice, precum scrisori, jurnale, memorii şi articole de presă 4 .

Între 1892 şi 1898, ziaristul atenian Gheorghios P. Paraskevopulos [Γεώργιος Π. Παρασκευόπουλος] ... more Între 1892 şi 1898, ziaristul atenian Gheorghios P. Paraskevopulos [Γεώργιος Π. Παρασκευόπουλος] călătorea prin provinciile regatului elen şi în țările limitrofe, din Egipt și Palestina până în Rusia şi Balcani. Relatările lui de călătorie prin ţară şi prin comunitățile grecești de peste hotare au fost publicate în cotidianele la care lucra, sub formă de reportaje. Aceste însemnări au fost adunate ulterior și publicate în două volume. În 1895, a apărut volumul Călătorii în Grecia [Ταξείδια ανά την Ελλάδα], reeditat în 2002 (editura Pelasgos). În 1898, Paraskevopulos a publicat cartea Marea Grecie, Κύπρον, Αίγυπτον καί Παλαιστίνην]. Edițiile anastatice din 1998 și 2004, publicate de

Iuliu Barasch un iluminist everu în Țara Românească, București, Rao, 2022, pp. 186-221

Mărturii de istorie și cultură românească, vol. coord. Mariana Lazăr, 2023

An energetic and practical man, with legal training in France, capable of solving even the most c... more An energetic and practical man, with legal training in France, capable of solving even the most complicated affairs, Ion Kalinderu (1840-1913) was sent by the ruling Prince Carol to Berlin in 1879 to settle the issue of railways. In 1884, King Carol took him into his service as Administrator of the Crown Domain; in 1893, the Romanian Academy elected him a titular member as a gesture of gratitude for his contribution to Oteteleșeanu donation.
This communication depicts Kalinderu’s personality and his multiple concerns and activities by means of his letters to friends and fellow academics: Ion Bianu, A.C. Cuza, Constantin Istrati, and Anton Naum. He writes, around 1905: “I come from Sinaia, where I went to see the Master on official business”. Kalinderu, aged 65, shows his devotion to work: “You ask me if I intend to remain in Bucharest in this torrid weather. I will and we will see what happens, because, apart from the Crown Domain, I still have plenty of other works, such as those of the Historical Monument Commission, of Forestry Society, of Albina magazine, and others. Not to mention the Academy, which is giving me so much work, and which, as I wrote to you, is keeping me, if not permanently in the city, then very close to it indeed”.

RESEE, LXI, 1-4, 2023, 119-130., 2023

This article focuses on the Greek-language newspapers editing between the 1840s-1913s. The Greek ... more This article focuses on the Greek-language newspapers editing between the 1840s-1913s. The Greek journalists were concerned within the external affairs of Romania in relation to the nationalisms in the Balkans. In this context the Aromanian issue had been a topic of permanent interest for the newspapers in Romania. The Greeks sought, on the one hand, to defend their economic interests at the mouth of the Danube by improving their legal situation in Romania, and on the other hand, to maintain and strengthen cultural ties with the Greekspeaking world, not just from the Kingdom of Greece

În acest articol analizăm contextul internațional al primilor ani interbelici, cu precădere relaț... more În acest articol analizăm contextul internațional al primilor ani interbelici, cu precădere relația dintre război și pace în Sud-Estul Europei, așa cum este reflectată în principalele ziare cotidiene bucureștene. Imperiile Rus, Austro-Ungar și Otoman se destrămau unul câte unul, iar statele-națiuni din vecinătatea acestora își disputau întâietatea asupra drepturilor succesorale. Reportajele și corespondențele de presă din țară și străinătate, deși constituie o sursă de documentare extrem de prețioasă, au fost pe deplin ignorate de istorici. Cercetătorii români care s-au ocupat de istoria presei au abordat alte subiecte, precum biografiile unor editori de ziare și jurnaliști, publicistica culturală și istoria publicității. Rubrica externă a ziarelor românești nu a suscitat atenția cuvenită. De ce? Începând cu ultimele decenii ale secolului XIX, românii preluau știrile externe direct din ziarele occidentale, în special din cele vieneze și maghiare care ajungeau cu poșta mult mai repede la București. Telegramele agențiilor de presă occidentale reflectau mai degrabă interese și realități convenabile anumitor puteri străine care veneau deseori în contradicție cu agenda opiniei publice românești. Articolele și editorialele erau rodul muncii traducătorilor, nicidecum produsul unor investigații și observații proprii. Unele articole erau prezentate cititorilor ca fiind "corespondențe din străinătate", dar în realitate nu erau decât produsul imaginației ziariștilor din redacțiile bucureștene. Aceste realități ce corespundeau sintagmei "formelor fără fond" au fost evidențiate de Nicolae Iorga în 1899, în seria de articole polemice din "L'Indépendance Roumaine", intitulate Opinii sincere 1 . Dar, ca și în alte domenii, România Modernă s-a adaptat vremurilor și a împrumutat modele și practici jurnalistice din Europa Occidentală. Astfel, în ultimele decenii ale

Revista Arhivelor, 2016

Întâlnirea cu Viorica Canarache m-a adus în casa socrului acesteia,Vasile Canarache (1896-1969), ... more Întâlnirea cu Viorica Canarache m-a adus în casa socrului acesteia,Vasile Canarache (1896-1969), proprietar al faimoasei colecții de monede scitice, aflate astăzi în custodia Academiei Române. La parterul imobilului ridicat de Canarache pe strada Popa Tatu în anii care au urmat încheierii celui de-al Doilea Război Mondial funcționează și astăzi Societatea Numismatică Română.
Arhiva lui Vasile Canarache, păstrată zeci de ani în pivnița imobilului de pe Popa Tatu nr. 20, cuprinde și alte documente, precum acte de stare civilă, caiete și însemnări privitoare la ziarul Adevărul, diverse proiecte arheologice din perioada în care Canarache a lucrat ca cercetător la Institutul de istorie Nicolae Iorga și documente contabile referitoare la activitatea societății Tempo S. A.Articolul de față se bazează în mare parte pe actele oficiale și corespondența Federației Române de Ciclism. Acest fond cuprinde un dosar cu corespondență, un dosar cu procesele-verbale ale Congresului Uniunii Balcanice de Ciclism, raportul tehnic cu analiza rezultatelor primei Balcaniade de ciclism, precum și mai multe planuri și schițe care privesc construcția velodromului de pe șoseaua Olteniței. Informațiile din acest fond arhivistic au fost confruntate și completate cu articole din presa sportivă interbelică. Prin acest demers, ne propunem să punem în evidență contribuția lui Vasile Canarache la dezvoltarea ciclismului în România, un capitol cu desăvârșire necunoscut al istoriografiei sportului românesc.

Magazin istoric mai, iunie, iulie , 2019

Dinamici sociale și transferuri culturale în Sud-Estul European (secolele XVI-XIX), editura Academiei Române, 2019

Revista istorică , 2017

Fenomenul primadonei generează reflecţii interesante asupra relaţiei dintre artă, gen şi putere î... more Fenomenul primadonei generează reflecţii interesante asupra relaţiei dintre artă, gen şi putere în societatea secolului al XIX-lea 1 . Burghezia în ascensiune a devenit o mare consumatoare a spectacolelor de operă. Frecventarea operei era un mod agreabil prin care familiile onorabile îşi petreceau timpul liber 2 . Termenul de primadonă, folosit mai întâi în Veneţia la jumătatea secolului al XVII-lea, a devenit sinonim cu divă, desemnând interpreta rolului principal feminin al unei opere 3 . Popularitatea şi performanţa artistică a primadonei erau factori determinanţi pentru a asigura succesul comercial al unei producţii de operă. Prin practicarea acestei profesii, femeia din secolul al XIX-lea acumula şi exercita putere şi influenţă într-o societate dominată de bărbaţi. Susan Rutherford, în excelenta sa carte despre opera secolului al XIX-lea, creionează un portret arhetipal al primadonei, folosindu-se de o gamă variată de surse istorice, precum scrisori, jurnale, memorii şi articole de presă 4 .

Între 1892 şi 1898, ziaristul atenian Gheorghios P. Paraskevopulos [Γεώργιος Π. Παρασκευόπουλος] ... more Între 1892 şi 1898, ziaristul atenian Gheorghios P. Paraskevopulos [Γεώργιος Π. Παρασκευόπουλος] călătorea prin provinciile regatului elen şi în țările limitrofe, din Egipt și Palestina până în Rusia şi Balcani. Relatările lui de călătorie prin ţară şi prin comunitățile grecești de peste hotare au fost publicate în cotidianele la care lucra, sub formă de reportaje. Aceste însemnări au fost adunate ulterior și publicate în două volume. În 1895, a apărut volumul Călătorii în Grecia [Ταξείδια ανά την Ελλάδα], reeditat în 2002 (editura Pelasgos). În 1898, Paraskevopulos a publicat cartea Marea Grecie, Κύπρον, Αίγυπτον καί Παλαιστίνην]. Edițiile anastatice din 1998 și 2004, publicate de

Μέσα από τις σελίδες αυτού του βιβλίου ο αναγνώστης ταξιδεύει στον ελληνόφωνο κόσµο της Ρουµανίας... more Μέσα από τις σελίδες αυτού του βιβλίου ο αναγνώστης ταξιδεύει στον ελληνόφωνο κόσµο της Ρουµανίας κατά την εποχή της δηµιουργίας του έθνουςκράτους. Με την είσοδο στον δέκατο ένατο αιώνα, η ορθόδοξη πίστη και η ελληνική παιδεία, που άλλοτε αποτελούσαν συνεκτικά στοιχεία των λαών της Νοτιοανατολικής Ευρώπης, άρχισαν να αποτελούν πεδίο ιδεολογικών συγκρούσεων και αντιπαραθέσεων. Το βιβλίο εξετάζει τόσο τις ιδεολογικές και θεσµικές δοµές των ελληνικών παροικιών της Ρουµανίας του δεκάτου ένατου αιώνα, όσο και τις σχέσεις τους µε τον ευρύτερο πολιτισµικό, κοινωνικό και πολιτικό περίγυρο της κοινωνίας υποδοχής. Ο συγγραφέας περιγράφει όχι µόνο τους µηχανισµούς διαπραγµάτευσης και ενσωµάτωσης των Ελλήνων στη ρουµανική κοινωνία, αλλά και εκείνους που διατηρούν την ενότητα, τη συνοχή και τις παραδόσεις τους.