cara — Wikiccionari (original) (raw)

Un article de Wikiccionari.

Occitan

Etimologia

Del latin vulgar cara, manlevat al grèc ancian κάρα (kára) « cap, cara ».

Prononciacion

lengadocian, gascon /ˈkaɾo̞/, /ˈkaɾo̞/

provençau /ˈkaʀə/, /ˈkaʀə/

Bearn : escotar « cara »

Sillabas

ca|ra

Nom comun

Declinason
Dialècte : lengadocian
Singular Plural
cara caras
[ˈkaɾo̞] [ˈkaɾo̞s]

cara femenin

  1. Partida anteriora del cap de l'òme, d'un animal o d'un objècte.

Sinonims

Locucions derivadas

Traduccions

alemand: Gesicht (de) neutre, Antlitz (de) neutre (poetic) anglés: face (en) basc: aurpegi (eu), bisaia (eu) catalan: cara (ca) femenin chèc: obličej (cs) espanhòl: cara (es) femenin esperanto: vizaĝo (eo) francés: visage (fr) masculin ebrèu: פנים (he) (panim) italian: faccia (it) kendayan: muhà (knx) naut sorab: mjezwočo (hsb) neutre neerlandés: gezicht (nl) portugués: cara (pt) femenin romanés: faţă (ro) femenin sard: cara (sc) femenin sicilian: facci (scn) ucraïnian: обличчя (uk) neutre

Forma d'adjectiu

cara

  1. Feminin singular de car.

Forma de vèrb

cara

  1. tresau persona deu singular deu present de l'indicatiu de carar.
  2. dusau persona deu singular de l'imperatiu afirmatiu de carar.

Catalan

Etimologia

Del latin vulgar cara, manlevat al grèc ancian κάρα (kára) « cap, cara ».

Prononciacion

oriental /ˈkaɾə/, /ˈkaɾə/, occidental /ˈkaɾa/, /ˈkaɾa/

Sillabas

ca|ra

Nom comun

Declinason
Singular Plural
cara cares

cara femenin

  1. cara (oc)

Forma d'adjectiu

cara

  1. Feminin singular de car.

Espanhòl

Etimologia

Del latin vulgar cara, manlevat al grèc ancian κάρα (kára) « cap, cara ».

Prononciacion

/ˈkaɾa/, /ˈkaɾa/

Sillabas

ca|ra

Nom comun

Declinason
Singular Plural
cara caras
[ˈkaɾa] [ˈkaɾas]

cara femenin

  1. cara (oc)
  2. fàcia, facieta

Portugués

Etimologia

Del latin vulgar cara, manlevat al grèc ancian κάρα (kára) « cap, cara ».

Prononciacion

Portugal /ˈkaɾɐ/, /ˈkaɾɐ/

Brasil /ˈkaɾɐ/, /ˈkaɾɐ/, /ˈkaɾə/, /ˈkaɾə/

Sillabas

ca|ra

Nom comun

Declinason
Singular Plural
cara caras

cara femenin

  1. cara (oc)

Nom comun

cara masculin

  1. (brasil) Una persona indeterminada

Sard

Etimologia

Del latin vulgar cara, manlevat al grèc ancian κάρα (kára) « cap, cara ».

Prononciacion

[?]

Nom comun

cara femenin

  1. Cara.

Nòta

Forma del dialècte d'Allài.

Referéncias