împinge - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină impĭngĕre.
Pronunție
- AFI: /ɨmˈpin.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) împinge | |
|---|---|
| Infinitiv | a (se) împinge |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | (mă) împing |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să (se) împingă |
| Participiu | împins |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare.
- (v.intranz.) a se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc.
Împinge dulapul. - (v.tranz.) a face să înainteze; a duce, a purta (până departe).
- (fig.) (adesea peior.) a ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată).
- (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a îmboldi.
- (v.refl.) a se înghesui pentru a putea merge înainte.
- (v.tranz.) a îmbrânci.
Împinsese pe cineva în prăpastie. - (v.tranz.) (înv.) a izgoni, a alunga.
- (fig.) a nu accepta, a respinge.
- (v.intranz.) (reg.) a cheltui.
- (v.tranz.) a plăti.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva)
Traduceri
a deplasa prin aplicarea unei forțe de apăsare
| afrikaans: dryf (Afrikaans) arabă: دفع (العربية) (dáfaʕa) catalană: empènyer (català) cehă: tlačit (čeština) chineză: 推 (中文) (tuī) coreeană: 밀다 (한국어) (milda) engleză: push (English) esperanto: puŝi (Esperanto) finlandeză: työntää (suomi) franceză: pousser (français) germană: drücken (Deutsch), schieben (Deutsch), stoßen (Deutsch) greacă: πιέζω (Ελληνικά) (piézo) italiană: spingere (italiano) | japoneză: 押す (日本語) (おす, osu) latină: pellere (Latina) maghiară: tol (magyar) neerlandeză: duwen (Nederlands) norvegiană: dytte (norsk), skubbe (norsk) papamiento: pusha (Papiamentu) poloneză: pchnąć (polski), popchnąć (polski) portugheză: empurrar (português) rusă: толкать (русский) (tolkát’) slovenă: potiskati (slovenščina) spaniolă: empujar (español) suedeză: skjuta (svenska) på, puffa (svenska) på, knuffa (svenska) swahili: kusukuma (Kiswahili) |
|---|
Etimologie
Din împinge.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împinge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru împinge.