înclina - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză incliner < latină inclinare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kli'na/

Verb

1. (v.refl. și tranz.) a (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca.
2. (v.refl.) a face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina.
3. (v.refl. fig.) (despre soare) a coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit.
   Soarele înclină spre asfințit.
4. (v.refl. fig.) a se declara convins; a admite, a accepta.
5. (v.intranz.) (fig.) a fi dispus să...
6. a se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca.
   Mă înclin spre muzică.
7. (v.refl. recipr.) (fig.) (înv.) a avea legături de dragoste cu cineva.

Sinonime

• 1: (se) apleca, (se) pleca, (se) povârni
• 2: (se) pleca, (se) închina, (se) prosterna
• 3: apune, coborî
• 4: admite, accepta

Antonime

• (se) îndrepta

Cuvinte derivate

• înclinare
• înclinat
• înclinație
• înclinător

Traduceri

a (se) apleca (în jos sau într-o parte)

a se pleca în fața cuiva)

Referințe

• DEX online