îneca - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Din în + neca (înv. „a ucide” < latină nĕcāre).

Conjugarea verbului (se) îneca
Infinitiv	a (se) îneca
Indicativ prezentpers. 1 sg.	(mă) înec
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să (se) înece
Participiu	înecat
Conjugare	I

(v.refl. și tranz.) a muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid).
(v.refl.) (despre nave) a se scufunda.
(fig.) a se cufunda, a se afunda.
Se îneacă în verdeață.
(v.tranz.) (despre ape) a inunda un loc, o arătură etc.
(fig.) a copleși, a înăbuși.
(v.refl. și tranz.) a (se) sufoca, a (se) înăbuși.
(v.tranz.) (despre plâns, lacrimi) a podidi (împiedicând respirația).

(refl.) A se îneca (ca țiganul) la mal = a suferi un eșec în ultimul moment
Parcă i s-au înecat corăbiile = se spune cuiva când e trist, indispus
A se îneca în bani (sau bunuri) = a avea mult mai mult decât trebuie

a-și pierde viața prin sufocare într-un lichid (de obicei în apă)

arabă: غرق (العربية) (gharq) cehă: utopit (čeština) chineză: 淹没 (中文) ebraică: לטבוע (עברית) (lit'boa) engleză: drown (English) esperanto: droni (Esperanto) estoniană: uputama (eesti) finlandeză: hukkua (suomi) franceză: (se) noyer (français) germană: ertrinken (Deutsch) greacă: πνίγομαι (Ελληνικά) (pníghome)

a nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea în gât a unui aliment, tuse, fum, plâns etc.)

Din îneca.