car - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

română

Etimologie

Din latină carius (= caries).

Pronunție

• AFI: /kar/

Substantiv

1. nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros și cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta.

Traduceri

Etimologie

Din latină carrus (cu unele sensuri noi după franceză char).

Pronunție

• AFI: /kar/

Substantiv

1. vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transportarea poverilor.
2. (în antichitate) vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii.
3. cantitate de material care se poate încărca într-un car.
   Un car de lemne.
4. (fig.) mulțime, grămadă.
   Un car de ani.
5. (reg.) parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așează bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri.

Cuvinte derivate

• carete
• cotigar
• căruț
• căruță
• electrocar

Cuvinte compuse

• car funebru, car funerar, car mortuar
• car blindat, car de asalt
• car de foc
• Carul Mare
• Carul Mic

Locuțiuni

• (loc.adv.) cu carul = din belșug.

Expresii

• Nici în car, nici în căruță, = se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce vrea
• A pus carul înaintea boilor, = se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos

Traduceri

Etimologie

După engleză (typewriter) carriage, franceză chariot.

Substantiv

1. piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris, făcând posibilă (prin deplasare) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor.

Traduceri

Anagrame

• arc

Referințe

• DEX '98 via DEX online

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /ˈkɑː/, /kɑɹ/
• Audio (AmE)fișier

Substantiv

car (plural cars)

1. mașină

Sinonime

• automobile