găsi - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer slavă gasiti („a stinge”).

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului (se) găsi
Infinitiv a (se) găsi
Indicativ prezentpers. 1 sg. (mă) găsesc
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să (se) găsească
Participiu găsit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla.
    A găsi infractorul.
  2. (v.tranz. și refl.) a întâlni pe cineva sau a se întâlni cu cineva.
  3. a descoperi o nouă metodă, un nou preparat, un nou [aparat] etc. (în urma unor cercetări și studii prealabile).
  4. (v.tranz.) (despre suferințe fizice sau despre moarte) a cuprinde, a surprinde (pe neașteptate) pe cineva.
  5. (v.refl.) a se afla undeva, a fi; a se afla într-o anumită situație, împrejurare etc.; a se prezenta într-un anumit fel.
    M-am găsit acasă, fără să știu cum am ajuns acolo.
  6. (v.tranz.) a fi de părere că...; a socoti, a crede că...

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

Traduceri

a afla; a descoperi

albaneză: gjej (shqip) arabă: وَجَدَ (العربية) catalană: trobar (català) daneză: finde (dansk), træffe (dansk) engleză: find (English) esperanto: trovi (Esperanto) finlandeză: löytää (suomi) franceză: trouver (français) germană: finden (Deutsch) greacă: βρίσκω (Ελληνικά) islandeză: finna (íslenska) italiană: trovare (italiano) japoneză: 発見する (はっけんする, hakken-suru) (日本語), 見つける (みつける,mitsukeru) (日本語) latină: invenire (Latina) letonă: atrast (latviešu) lituaniană: surasti (lietuvių) maghiară: talál (magyar) mongolă: олох (монгол) neerlandeză: vinden (Nederlands), aantreffen (Nederlands) norvegiană: finne (norsk) papamiento: haña (Papiamentu) poloneză: znajdować (polski) portugheză: achar (português), encontrar (português) rusă: найти (русский) scoțiană: faigh (Scots) slovenă: najti (slovenščina) spaniolă: encontrar (español), hallar (español) suedeză: finna (svenska), hitta (svenska) turcă: bulmak (Türkçe)

Etimologie

Din găsi.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru găsi.

Referințe