judeca - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Din latină judicare.

Conjugarea verbului (se) judeca
Infinitiv	a (se) judeca
Indicativ prezentpers. 1 sg.	(mă) judec
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să (se) judece
Participiu	judecat
Conjugare	I

(v.tranz.) a-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui.
(v.tranz.) a aprecia, a prețui, a califica.
a considera, a socoti drept...
(v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra.
(v.tranz.) a examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu.
Judeca lucrurile după aparențe.
(v.refl. recipr.) a fi în proces, în litigiu cu cineva.

1, 2: chibzui, (se) gândi, socoti, (înv. și reg.) sămălui, (fig.) cântări, cumpăni, drămui
3: considera
4, 5: (jur.) (înv. și reg.) se pârî, se pricinui, (reg.) se pricini, (înv.) se prici, se prigoni

a soluționa un litigiu

afrikaans: oordeel (Afrikaans) albaneză: gjykon (shqip) bosniacă: suditi (bosanski) catalană: jutjar (català) croată: suditi (hrvatski) daneză: dømme (dansk) engleză: judge (English) esperanto: juĝi (Esperanto) faroeză: døma (føroyskt) finlandeză: tuomita (suomi) franceză: juger (français) friziană: oardielje (Frysk)

germană: richten (Deutsch) italiană: giudicare (italiano) japoneză: 判断する (はんだんする, handan suru) (日本語) latină: judicare (Latina), iudicare (Latina) maghiară: ítél (magyar) neerlandeză: oordelen (Nederlands) portugheză: julgar (português) rusă: судить (sudít') (русский) spaniolă: juzgar (español) suedeză: döma (svenska) turcă: hükmektmek (Türkçe)

Din judeca.