lupta - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină luctare.
Pronunție
- AFI: /lupˈta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) lupta | |
|---|---|
| Infinitiv | a (se) lupta |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | (mă) lupt |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să (se) lupte |
| Participiu | luptat |
| Conjugare | III |
- (v.refl. recipr.) a se bate corp la corp cu cineva.
Hai să ne luptăm în bătaie dreaptă. - (v.refl. recipr. și intranz.) a se război, a purta război, a fi în război cu cineva.
S-a luptat mult cu dușmanul. - (v.refl. și intranz.) (fig.) a se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol.
- (v.intranz.) (fig.) a se strădui să obțină ceva.
Sinonime
- 1: se bate, se întrece, se măsura
- 2: (mil.) se bate, se război, (înv.) combate, se oști, se răgloti, voinici
- 4: strădui
Cuvinte derivate
Expresii
- (refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă
Traduceri
a se bate
| aromână: alumpta (armãneashti) daneză: kæmpe (dansk), slås (dansk) engleză: fight (English), struggle (English) esperanto: batali (Esperanto) franceză: luter (français), combattre (français) germană: kämpfen (Deutsch) italiană: lottare (italiano), combattere (italiano) | latină: pugnare (Latina), battuere (Latina) neerlandeză: kampen (Nederlands), vechten (Nederlands) poloneză: być (polski), walczyć (polski) portugheză: batalhar (português), combater (português), brigar (português) spaniolă: batallar (español), combatir (español) suedeză: kämpa (svenska) turcă: savaşmak (Türkçe) |
|---|
Etimologie
Din lupta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lupta.
Etimologie
Din luptă.
Pronunție
- AFI: /ˈlup.ta/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru luptă.