obține - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză obtenir < latină obtinere (după ține).

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului obține
Infinitiv a obține
Indicativ prezentpers. 1 sg. obțin, obțiu
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să obțină, obție
Participiu obținut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva.
    Nu mai obțin un ban de la el.
    Au obținut o recoltă bogată.
    A obține o mare faimă, o mare experiență.
    Au obținut unele progrese.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Traduceri

a căpăta prin anumite eforturi

afrikaans: behaal (Afrikaans) arabă: حصل على (العربية) (ħáʂala ʕála) catalană: obtenir (català) cehă: získat (čeština) chineză: 获得 (中文) (huòdé) coreeană: 얻다 (한국어) (eotda) engleză: obtain (English) estoniană: hankima (eesti) finlandeză: hankkia (suomi) franceză: obtenir (français) galiciană: obter (galego) germană: erlangen (Deutsch), bekommen (Deutsch), beziehen (Deutsch) greacă: εξασφαλίζω (Ελληνικά) (exaspalízo) indoneziană: mendapatkan (Bahasa Indonesia) italiană: ottenere (italiano) japoneză: 手に入れる (日本語) (te ni ireru), 取得する (日本語) (shutoku suru) latină: assequor (Latina), consequor (Latina), impetro (Latina) maghiară: kap (magyar), megkap (magyar) neerlandeză: verkrijgen (Nederlands) papamiento: optené (Papiamentu) poloneză: otrzymać (polski), dostać (polski), uzyskać (polski) portugheză: obter (português) rusă: добывать (русский) (dobyvát’), добыть (русский) (dobýt’), доставать (русский) (dostavát’), достать (русский) (dostát’), получать (русский) (polučát’), получить (русский) (polučít’) spaniolă: obtener (español) suedeză: erhålla (svenska) telugu: సమకూర్చుకొను (తెలుగు) (samakoorchukonu) turcă: bulmak (Türkçe), almak (Türkçe)

Etimologie

Din obține.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru obține.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru obține.

Referințe