străpunge - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină *extrapungere (= transpungere).
Pronunție
- AFI: /strəˈpun.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului străpunge | |
|---|---|
| Infinitiv | a străpunge |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | străpung |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să străpungă |
| Participiu | străpuns |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită.
- a perfora, a găuri.
I-a străpuns inima. - (fig.) a străbate, a pătrunde, a trece prin ceva.
A străpunge frontul. - a realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie
Traduceri
a perfora; a găuri
| catalană: perforar (català) coreeană: 뚫다 (ttulhda) (한국어) daneză: bore (dansk) engleză: pierce (English) finlandeză: lävistää (suomi) franceză: percer (français) germană: durchbohren (Deutsch) italiană: forare (italiano) | neerlandeză: doorboren (Nederlands) papamiento: bora (Papiamentu) poloneză: przebijać (polski) portugheză: perfurar (português) spaniolă: perforar (español) suedeză: borra (svenska) turcă: delmek (Türkçe) |
|---|
Etimologie
Din străpunge.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru străpunge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru străpunge.