sunet - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

Wikipedia

română

Etimologie

Din latină sonitus.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului sunet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sunet sunete
Articulat sunetul sunetele
Genitiv-Dativ sunetului sunetelor
Vocativ sunetule sunetelor
  1. vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
  2. vibrație muzicală.
  3. anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
  4. răsunet; ecou.
  5. vâlvă, gălăgie.
  6. (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.

Sinonime

  1. bubuire, son, notă, zgomot, foșnet

Antonime

  1. liniște, tăcere, silențiu

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Traduceri

Traduceri

aromână‏‎: son (armãneashti) daneză: lyd (dansk) engleză: sound (English) franceză: son (français) maghiară: hang (magyar) neerlandeză: geluid (Nederlands) poloneză: dźwięk (polski) spaniolă: sonido (español) suedeză: ljud (svenska)

Referințe