sunet - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din latină sonitus.
Pronunție
- AFI: /'su.net/
Substantiv
| Declinarea substantivului sunet | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sunet | sunete |
| Articulat | sunetul | sunetele |
| Genitiv-Dativ | sunetului | sunetelor |
| Vocativ | sunetule | sunetelor |
- vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
- vibrație muzicală.
- anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
- răsunet; ecou.
- vâlvă, gălăgie.
- (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
| aromână: son (armãneashti) daneză: lyd (dansk) engleză: sound (English) franceză: son (français) maghiară: hang (magyar) | neerlandeză: geluid (Nederlands) poloneză: dźwięk (polski) spaniolă: sonido (español) suedeză: ljud (svenska) |
|---|
Referințe
- DEX '98 via DEX online