Sinonime împrejurare (original) (raw)
Cuvântul „împrejurare” are următoarele sinonime:
împrejurare ( substantiv )
- caz, circumstanță, situație, stare, condiție, postură
- ocazie, prilej, moment, stare, ipostază, conjunctură
Alte sinonime:
- vremuri
- întâmplare
- circumferință
- perimetru
Sinonime Apropiate
- situație - împrejurare, circumstanță, ipostază, conjunctură, postură, stare, context, avere, situație
- circumstanță - împrejurare, ipostază, situație, conjunctură, ocazie
- conjunctură - împrejurare, situație, circumstanță, postură, ipostază
- ipostază - stare, împrejurare, circumstanță, situație, aspect, înfățișare, ținută
- condiție - clauză, prevedere, prescripție, stipulare, termen, împrejurare, circumstanță, caz, situație
- caz - întâmplare, împrejurare, circumstanță, eveniment, ipostază, situație, fapt, context
- hal - stare, aspect, înfățișare, situație, împrejurare, halal
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- șansă - noroc, posibilitate, prilej, sorți, circumstanță (favorabilă)
- întâmplare - fapt, caz, eveniment, episod, peripeție, istorie, pățanie, ocazie, prilej
- pretext - subterfugiu, scuză motiv, prilej, alibi
- temporar - vremelnic, provizoriu, tranzitoriu, trecător, momentan
- timp - vreme, răstimp, perioadă, durată, răgaz, interval, moment, dată, ritm
- treaptă - rang, grad, nivel, ierarhie, etapă, fază, moment
Dex împrejurare
- împrejurare 1 Cuprindere din toate părțile. 2 Învelire de jur-împrejur. 3 Încingere la brâu cu ceva. 4 Împresurare. 5 Împrejurime. 6 Situație în care se află cineva circumstanță, întâmplare, ocazie. 7 După ~rări Potrivit situației. 8 De la caz la caz. 9 Asediu.
- ÎMPREJURÁRE, împrejurări, Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – împrejura.
- ÎMPREJURÁRE, împrejurări, 1. Situație în care se află cineva sau ceva, circumstanță; întîmplare. Rog să fiu iertat, dacă aceste două împrejurări mi se par deosebit de ciudate. SADOVEANU, Z. C. 282. Ce-mprejurare Grabnică te face, Vlade, să mă chemi așa tîrziu? DAVILA, V. V. 151. Cum sînteți dumneavoastră bărbații! Vă pricepeți la împrejurările mari, și la ale mici vă pierdeți cumpătul și rostul. CARAGIALE, P. 118. Am acolo un hambar plin cu posmagi; ia așa, pentru împrejurări grele. CREANGĂ, P. 330. ◊ După împrejurări = de la caz la caz, potrivit situației. Era unul dintr-acei oameni, din norocire rari, adevărați cameleoni ai societății care-și prefac sufletul și portul după vreme și împrejurări. NEGRUZZI, S. I 71. 2. (Învechit) Perimetru. În scurt, toată această mărime de zidire, a căriia împrejurarea este ca de 240 stînjini, este toată de marmură. GOLESCU, Î. 124.
- ÎMPREJURÁRE ~ări f. Situație în care are loc un eveniment oarecare; circumstanță. O ~ nimerită. ◊ După ~ări în concordanță cu situația. /v. a împrejura
Sinonimul cuvântului împrejurare