Sinonime încăiera (original) (raw)
Cuvântul „încăiera” are următoarele sinonime:
încăiera ( verb )
- a se încleșta
- a se hărțui
- a se lupta
- a se înfrunta
Alte sinonime:
- a se încăibăra
- a se încocleți
- a se ciocni
- a se sfădi
Sinonime Apropiate
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- încleșta - a strânge, a contracta, a chirci, a se încăiera, a se înfrunta
- luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
- război - a lupta, a (se) înfrunta, a agresa, a invada
- lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
- combate - a lupta, a se bate, a înfrunta, a critica, a susține
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- sfădi - a se certa, a se înfrunta
- tracasa - a hărțui, a sâcâi, a plictisi, a indispune, a enerva
- trântă - luptă, trântitură
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
- front - câmp, loc (luptă)
Dex încăiera
- încăiera 1 A se lua la bătaie. 2 A începe o luptă. 3 (Rar) A hărțui. 4 A face să se încaiere. 5 A lua la bătaie. 6 A face caier din in sau din cânepă.
- ÎNCĂIERÁ, încáier, I. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ (Rar) A ataca, a hărțui. – În + caier.
- ÎNCĂIERÁ, încáier, I. 1. reciproc. A se lua la bătaie, a începe o luptă. M-am certat cu frate-meu și ne-am încăierat. STANCU, D. 259. S-au încăierat acolo sus, în vîrful catargului, deasupra abisului, în suflarea vîntului. BART, E. 273. ◊ (Urmat de determinări pleonastice) Era cît pe ce să se încaiere la bătaie. CREANGĂ, A. 107. Se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntîlnește. NEGRUZZI, S. II 230. ◊ Dar culmile din dreapta și din stînga se-ncăierară deodată, schimbînd înfățișarea locului și frîngînd linia aproape dreaptă a drumului. GALACTION, O. I 37. 2. (Rar) A ataca, a hărțui. Nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un cîine încăierat de viespi... venea de-a rostogolul către iaz. GALACTION, O. I 44.
- A SE ÎNCĂIERÁ mă încáier intranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier
- A ÎNCĂIERÁ încáier tranz. A ataca înconjurând din toate părțile. /în + caier
- încăierà v. 1. a se lua la bătaie, apucându-se de păr: era cât pe ce să se încaiere la bătaie CR.; 2. a începe lupta: oștile se încăierară. .
- încăiera ( 1 încaier)
- încaier ( încăiera)
- încaier.
Sinonimul cuvântului încăiera