Sinonime însă (original) (raw)

Cuvântul „însă” are următoarele sinonime:

însă ( conjuncție )

• dar
• ci
• or
• totuși
• numai

Alte sinonime:

• pedig
• fără
• pe de altă parte
• cu toate acestea

Sinonime Apropiate

• numai - abia, doar, tocmai, exclusiv, dar, însă
• ci - dar, însă, ba, dimpotrivă, numai
• dar - însă, ci, totuși, iar, darămite, cadou, prinos, ofrandă, atenție
• singur - neînsoțit, răzleț, solitar, unic, numai, exclusiv, doar
• trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
• înzdrăveni - a se însănătoși, a se reface, a se întrema învrednici
• imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
• încă - chiar, tocmai, deja, tot, totuși, mai, în plus, în continuare
• lecui - a vindeca, a tămădui, a însănătoși, a se întrema, a se reface, a se înzdrăveni
• misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
• abia - doar, numai, tocmai, cu greu, anevoie, cu dificultate
• atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
• borțos - burtos, obez, gras, gravidă, însărcinată, grea
• convalescență - refacere, întremare, însănătoșire
• curând - devreme, degrabă, îndată, numaidecât

Dex însă

• însă (Adversativ) 1 Cu toate acestea. 2 Totuși. 3 Dar. 4 Pe de altă parte.
• ÎNSĂ 1. (Adversativ, leagă două propoziții sau două părți de propoziție) Cu toate acestea, totuși, dar. 2. (Arată trecerea la altă idee) Dar, pe de altă parte. – ipsa.
• Î́NSĂ 1. (Cu sens adversativ; leagă două propoziții sau două părți de propoziție, fără a fi totdeauna primul cuvînt al propoziției sau al grupului de cuvinte pe care îl introduce) Cu toate acestea, totuși, dar. Biata babă era umflată cît o bute... simțirea însă nu și-o pierduse de tot. CREANGĂ, P. 15. O, șoptește-mi – zice dînsul – tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. EMINESCU, O. I 82. De-abia înserase, ulițele erau însă pustii. NEGRUZZI, S. I 15. Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte strălucite, Însă triste și amare. ALEXANDRESCU, P. 134. ◊ (Învechit, precedat de «dar», «și», «ci» etc.) Un om care iubește cu tinereță pe gingașa lui soție, și însă nu o poate vedea. NEGRUZZI, S. I 56. Potera l-a-ncunjurat, Și burduf mi l-a legat. Dar, lui însă, nu-i păsa, Ci mustața își răsucea. ȘEZ. V 94. 2. (Arată trecerea la altă idee) Dar, pe de altă parte. Pe asigurările astea însă nu prea conta. REBREANU, R. II 66. De la o vreme încoace însă, nu știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri. ISPIRESCU, L. 2.
• ÎNSĂ conj. (exprimă un raport adversativ și leagă părți de propoziție, propoziții sau fraze) Dar. El lucrează încet, însă bine. /<lat. ipsa

Sinonimul cuvântului însă

Testează-te!