Sinonime șfichiui (original) (raw)

Cuvântul „șfichiui” are următoarele sinonime:

șfichiui ( verb )

1. a plesni, a biciui
2. a ironiza, a împunge, a înțepa

Alte sinonime:

• ironiza
• persifla
• zeflemisi
• a sfârcâi
• a zbiciui
• a zbiciula
• a smicura
• a atinge
• a pișca
• a pocni
• a lua în râs
• a-și bate joc
• a fi răutăcios
• a critica

Sinonime Apropiate

• săgeta - a străpunge, a înjunghia, a împunge, a înțepa, a ironiza
• biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
• împunge - a înțepa, a înghimpa, a îmboldi, a atinge, a ironiza, a persifla, a ofensa, a zeflemisi
• înțepa - a împunge, a înghinipa, a pișcă, a ironiza, a persifla
• zeflemisi - a ironiza, a batjocori, a înțepa, a lua peste picior, a râde de...
• ironiza - a persifla, a înțepa, a ridiculiza a zeflemisi
• săgeată - semn, indicator, aluzie, înțepătură, ironie
• săgetătură - junghi, înțepătură
• șfichi - pleasnă, sfârc, înțepătură, ironie, sarcasm
• trosni - a pocni, a cârâi, a crăpa, a plesni
• zeflemea - ironie, sarcasm, înțepătură
• fisură - crăpătură, spărtură, plesnitură
• flagela - a biciui, a snopi
• ironic - înțepător, sarcastic, zeflemist, caustic
• ironie - persiflare, zeflemea, sarcasm, înțepătură, ironie, pișcătură

Dex șfichiui

• șfichiui 1 A lovi cu șfichiul (3). 2 A biciui (3). 3 A îndemna. 4 A înțepa cu vorba a ironiza, a persifla.
• ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, IV. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; a biciui, a plesni. ♦ A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + -ui.
• ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, IV. 1. A lovi cu șfichiul biciului; abate cu biciul, a biciui. Am să mi-l spînzur în cîrlige în fața mea și cu mîna mea am să-l șfichiuiesc cu harapnicul. SADOVEANU, O. VII 45. Îndeamnă, a țipat năprasnic femeia. Iordan a șfichiuit murgii. id. M. C. 11. Băiatul trecuse... șfichiuind cu o nuia crengile teilor. C. PETRESCU, S. 136. ◊ Viscolul mă șfichiuia. SADOVEANU, O. I 349. Rîsul lor mi-a șfichiuit obrazul. C. PETRESCU, S. 26. () Soarele pierise, lumina se împuținase și vîntul șfichiuia. SADOVEANU, B. 27. 2. A înțepa cu vorba, a lua în rîs, a ironiza. Țăranii noștri glumeți, cum sînt ei, ne tot șfichiuiau în treacăt, care dincotro. CREANGĂ, A. 127. ◊ (Subiectul este mijlocul, aluzia, vorba cu care se ironizează) Dojana preotului îl șfichiuia ca un bici de foc. REBREANU, I. 78. ◊ se șfichiuiește lenea, fudulia etc. ȘEZ. I 70. – Variantă: sfichiuí (SADOVEANU, P. M. 92) IV.
• A SE ȘFICHIUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri usturătoare (cu cineva). /șfichi + suf. ~ui
• A ȘFICHIUÍ ~iésc tranz. 1) A atinge cu șfichiul biciului. 2) fig. A înțepa cu vorba; a lua peste picior. /șfichi + suf. ~ui
• SFICHIUÍ IV șfichiui.

Sinonimul cuvântului șfichiui

Testează-te!