Sinonime alternare (original) (raw)
Cuvântul „alternare” are următoarele sinonime:
alternare ( substantiv )
- schimbare
- perindare
- variație
- succesiune
Alte sinonime:
- alternanță
- rotație
Sinonime Apropiate
- variație - schimbare, modificare, înnoire, diversificare
- șir - rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
- subrogare - schimbare, înlocuire (de persoană)
- șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
- tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
- variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
- filiație - descendență, succesiune
- flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
- fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
- ierarhie - rang, treaptă, stare, ordine, succesiune, scară
- infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
- labilitate - nestatornicie, inconstanță, mobilitate, schimbare, instabilitate
- lanț - cătușe, fiare, catenă, zale, șir, serie, succesiune, convoi, rând
- descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
- diversificare - variație, ramificare
Dex alternare
- alternare 1 Schimbare pe rând alternat1 (1). 2 Succedare alternat1 (2).
- ALTERNÁRE, alternări, Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. – alterna.
- ALTERNÁRE, alternări, Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. Alternare de versuri și proză.
- ALTERNÁRE, alternări, Acțiunea de a alterna și rezultatul ei.
- ALTERNÁRE Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. ◊ Alternare de generații = succesiune regulată a unei generații sexuate cu alta asexuată. .
- alternare f. 1. fapta de a alterna; 2. lucrare alternativă.
- *alternare f. Acțiunea de a alterna.
- alterná 1-2 A (se) schimba pe rând. 3 A veni unul după altul, în rând. 4 A face să urmeze pe rând.
- ALTERNÁ, alternez, I. și 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din alterner, alternare.
- ALTERNÁ, alternez, I. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin «cu») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea. ◊ Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvîntului «fată». – și: (învechit) altérn (ODOBESCU, S. I 388).
Sinonimul cuvântului alternare