Sinonime ascuțiș (original) (raw)
Cuvântul „ascuțiș” are următoarele sinonime:
ascuțiș ( substantiv )
- tăiș
- lamă
- custură
- limbă
Alte sinonime:
- pană
- plasă
- tăiuș
- ascuțit
- leafă
- buză
Sinonime Apropiate
- buză - margine, limită, tăiș, ascuțiș
- lama - tăiș, pânză
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- promenadă - plimbare, corso
- publicitate - reclamă, anunțuri, propagandă
- recita - a declama, a rosti, a spune, a reproduce (versuri)
- subalimentat - subnutrit, flămânzit, înfometat
- șarnieră - balama, țâțână
- țâțână - balama, articulație
- turna - a vărsa, a deșerta, a realiza, a croi, a compune, a potrivi, a pârî, a denunța, a reclama
- umfla - a dilata, a mări, a amplifica, a înfoia, a se tumefia, a se inflama, a exagera, a hiperboliza, a da proporții
- umflătură - inflamație, tumefiere, gâlcă
- flacără - flamă, pară, foc, vâlvătaie, văpaie, pălălaie, ardoare, pasiune, pornire
- foamete - flămânzire, înfometare, nemâncare
- fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
Dex ascuțiș
- ascuțíș 1 Vârful unui obiect ascuțit, mai ales al unei arme. 2 Tăiș. 3 A trece prin ~ul fierului (sau sabiei) A ucide un număr mare de oameni (într-un conflict armat).
- ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + -iș.
- ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, 1. Vîrful sau tăișul unui obiect ascuțit (mai ales al lamei unei arme). Nu cu penița, Cu ascuțișul coasei Îmi scriu poemele. BENIUC, V. 30. Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău. CREANGĂ, P. 206. Ia mai stai ca să-ți vorbesc, Pagubele să-ți plătesc: Pagubele Cu tăișul, Faptele Cu ascuțișul! TEODORESCU, P. P. 584. ◊ (Învechit) A trece (pe cineva) prin ascuțișul fierului (sau săbiei) = a tăia, a omorî. 2. Accent de mare combativitate, caracter puternic combativ. Datorită lui Lenin și Stalin, popoarele au învățat că nu există luptă pentru libertate fără ascuțiș antiimperialist, că a lupta în zilele noastre pentru libertate înseamnă a lupta împotriva imperialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 592. 3. Putere de expresie, expresivitate; finețe, subtilitate. trebuie să citească mult, să cerceteze meșteșugul poeților mai bătrîni, să deprindă a cîntări cuvintele, a le cunoaște ascuțișurile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, 179, 7/6.
- ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, (Adesea ) Vârf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + -iș.
- ASCUȚÍȘ ~uri n. Parte ascuțită a unui obiect de tăiat; tăiș; buză. /a ascuți + suf. ~iș
Sinonimul cuvântului ascuțiș