Sinonime ascultător (original) (raw)
Cuvântul „ascultător” are următoarele sinonime:
ascultător ( verb )
- a dosi, a tăinui, a pitula, a piti
- a camufla, a masca, a acoperi, a disimula, a feri
ascultător ( adjectiv )
- bun
- cuminte
- docil
- plecat
- supus
- obedient
- ascultoi
- auditor
- auzitor
- asistență
- auditoriu
- public
- obsecvios
Sinonime Apropiate
- ascuns - tăinuit, dosit, pitit, camuflat, tainic, pitulat, închis, enigmatic, misterios
- masca - a ascunde, a tăinui, a camufla, a acoperi, a disimula, a deghiza
- obedient - supus, ascultător, docil
- asistență - prezență, participanți, public, auditoriu, ajutor, sprijin, reazem
- disimula - a ascunde, a camufla, a tăinui, a masca, a se preface
- disimulat - camuflaj, tăinuit, mascat, deghizat, travestit, ascuns, fals, ipocrit
- docil - supus, ascultător, obedient
- secret - tainic, nemărturisit, confidențial, ascuns, misterios, camuflat, mascat, tăinuit, ilegal
- flexibil - mlădios, elastic, suplu, maleabil, flexionar, adaptabil, obedient, ascultător, supus
- dosi - a ascunde, a tăinui, a piti
- mășcat - ascuns, camuflat, deghizat, acoperit
- acoperi - a înveli, a înfășură, a ascunde, a tăinui, a masca
- auditoriu - asistență, prezență, participare
- cuminte - bun, cumsecade, ascultător, supus, potolit, blajin, așezat, de treabă, cumpănit
- dosire - ascundere, tăinuire, șterpelire, sustragere, pitire
Dex ascultător
- ascultător, ~oare 1 Care ascultă (14). 2 Supus. 3 Persoană care ascultă (3) o povestire, audiază un concert 4 Aflat sub administrația, puterea, jurisdicția cuiva. 5 Loc de unde poate cineva asculta (sau auzi) fără să fie văzut.
- ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, , și 1. Care ascultă (3); supus, docil. 2. și Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + -ător.
- ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. Tu să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvîntul lui! ISPIRESCU, L. 53. Fata moșneagului... era frumoasă, harnică, ascultătoare. CREANGĂ, P. 283. ◊ Adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. EMINESCU, N. 67.
- ASCULTĂTÓR2, -OÁRE, ascultători, -oare, și Persoană care ascultă o povestire, care audiaza o cuvîntare, o conferință etc.; auditor. Cînd s-a terminat conferința, ascultătorii au aplaudat îndelung. ◊ (Poetic) Mii de brazi sînt ascultătorii, totdeauna atenți, ai acestui mare cîntec, neoprit, al apelor. BOGZA, C. O. 165.
- ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, , și 1. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. 2. și Persoană care ascultă o povestire, care audiază o muzică, o conferință etc. – Din asculta + -(ă)tor.
- ASCULTĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ascultă; docil. Copil ~. /a asculta + suf. ~ător
- ASCULTĂTÓR2 ~i m. Persoană care ascultă (un concert, o conferință, un curs etc.); auditor. /a asculta + suf. ~ător
Antonime ascultător
- Ascultător ≠ neascultător, obraznic
Sinonimul cuvântului ascultător