Sinonime banal (original) (raw)
Cuvântul „banal” are următoarele sinonime:
banal ( adjectiv )
- comun
- obișnuit
- anodin
- de rând
- standard
- neinteresant
Alte sinonime:
- monoton
- arhicunoscut
- neoriginal
- ieftin
- prozaic
- ordinar
- prost
- prostesc
- mărunt
- meschin
- neînsemnat
- anost
- placid
- plictisitor
- uniform
- searbăd
- tern
- depășit
- știut
- vechi
- răscunoscut
- fumat
- răsuflat
- stereotip
- șablonard
- plat
- sărac
- nesemnificativ
Sinonime Apropiate
- prozaic - banal, obișnuit, comun, de rând, șters
- comun - obștesc, general, obișnuit, colectiv, neînsemnat, banal, ordinar, mediocru, de rând
- arhicunoscut - banal, comun, depășit, de rând, vechi, răscunoscut, notoriu, celebru
- truism - loc comun, banalitate, adevăr elementar
- ieftin - convenabil, avantajos, (preț) bun, banal, comun, ordinar
- anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
- anost - plictisitor, monoton, banal, neinteresant
- banalitate - platitudine, loc comun, truism, fleac
- clișeu - șablon, tipar, calapod, calup, loc comun, banalitate
- obișnuit - firesc, normal, comun, curent, ordinar, uzual, tradițional
- pronunța - a rosti, a articula, a comunica, a grăi, a vorbi, a exprima
- prozaism - banalitate, platitudine
- proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
- răspopi - a caterisi, a excomunica
- reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
Dex banal
- banál, ~ă 1-2 , (Care este) lipsit de originalitate comun, cunoscut, obișnuit, știut.
- BANÁL, -Ă, banali, -e, , (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din banal.
- BANÁL, -Ă, banali, -e, Lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din banal.
- BANÁL, -Ă, banali, -e, Lipsit de originalitate, cunoscut de toată lumea, comun. O încînta timbrul acela sonor, care ascundea în vorbe banale o perfectă înțelegere sufletească. BART, E. 50.
- BANÁL, -Ă, banali, -e, Lipsit de originalitate; comun. – banal.
- BANÁL, -Ă Neoriginal; obișnuit, comun. .
- BANÁL, -Ă lipsit de originalitate; obișnuit, comun. (< fr. banal)
- BANÁL ~ă (~i, ~e) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; ordinar; comun; obișnuit; trivial; vulgar. /<fr. banal, it. banale
- banal a. care e pentru ori și cine: comun, trivial.
- *banál, -ă adj. (fr. banal, d. ban, publicațiune, proclamațiune, convocare, rudă cu rom. ban). Comun, obișnuit, fără originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. În mod banal.
Antonime banal
- Banal ≠ sublim, extraordinar, original
Sinonimul cuvântului banal