Sinonime binevoitor (original) (raw)

Cuvântul „binevoitor” are următoarele sinonime:

binevoitor ( adjectiv )

• serviabil
• amabil
• săritor
• cumsecade
• generos

Alte sinonime:

• afectuos
• cordial
• prietenesc
• prietenos
• afabil
• cald
• călduros
• prietenește
• compătimitor
• îngăduitor
• înțelegător
• mărinimos
• milos
• milostiv
• milosârd
• priincios
• priitor
• îndatoritor
• complezent
• prevenitor
• darnic
• filantrop

binevoitor ( adverb )

• cordial
• prietenește
• prietenos

Sinonime Apropiate

• amabil - binevoitor, gentil, serviabil, simpatic, politicos, cordial, prietenos
• favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
• bun - cumsecade, de treabă, amabil, inimos, generos, binevoitor, blând, blajin, pașnic
• serviabil - săritor, amabil, îndatoritor, complezent, prevenitor, inimos
• înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
• amical - prietenesc, prietenos, cordial, amabil, afabil
• binefăcător - sprijinitor, binevoitor, generos, săritor, prielnic, folositor, binevenit, bun, util
• complezent - amabil, serviabil, îndatoritor, binevoitor, atent
• cordial - afectuos, amabil, prietenos, cald, afabil
• prevenitor - amabil, atent, curtenitor, politicos, serviabil
• familiar - apropiat, atașat, accesibil, afectuos, cordial, sociabil, prietenos, obișnuit, uzual
• galant - curtenitor, amabil, drăguț, gentil, politicos, atent, darnic, generos, culant
• îndatoritor - binevoitor, atent, serviabil, politicos, prevenitor
• mărinimos - generos, binevoitor, darnic, bun, nobil, filantrop
• afabil - binevoitor, amabil

Dex binevoitor

• binevoitor, ~oare 1-2 , (Persoană) care are bunăvoință. 3 Amabil.
• BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, , și (Om) care are sau arată bunăvoință; amiabil. ♦ (Om) amabil, prietenos. – Binevoi + -tor.
• BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, (Adesea substantivat) Care are bunăvoință; amiabil. ♦ Amabil, prietenos. – Binevoi + -tor.
• BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, (Despre oameni, despre manifestările lor) Care arată bunăvoință, care are bunăvoință, plin de bunăvoință față de cineva. Tata a tăcut, cu același zîmbet binevoitor pe față. SADOVEANU, N. F. 185. ◊ (Substantivat) Compuse o anonimă către Neagu, din partea unei binevoitoare. BART, E. 241. Nu știu cum să-i mulțumesc binevoitorului meu critic. CARAGIALE, O. III 25. – Pronunțat: -vo-i-.
• BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, (Adesea substantivat) Care are bunăvoință față de cineva. – Din binevoi + -tor.
• BINEVOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește bunăvoință (față de cineva sau de ceva); predispus să înțeleagă situația grea în care se află cineva; înțelegător; amabil. Atitudine ~oare. /a binevoi + suf. ~tor
• binevoitor a. voitor de bine, care are bunăvoință.
• binevoitór, -oáre adj. Care-ți vrea bine, voitor de bine, care arată bunăvoință. Concurs binevoitor, gratuit. – Adv. Cu bunăvoință. – Și bine-voitor.

Antonime binevoitor

• Binevoitor ≠ răuvoitor, malițios

Sinonimul cuvântului binevoitor

Testează-te!