Sinonime căsătorit (original) (raw)
Cuvântul „căsătorit” are următoarele sinonime:
căsătorit ( adjectiv )
- familist
- însurat
- măritat
- cununat
Alte sinonime:
- căpătuit
- măritată
Sinonime Apropiate
- familist - căsătorit, însurat, cu familie
- becher - burlac, neînsurat, holtei, celibatar
- burlac - celibatar, neînsurat, flăcău, becher, cavaler
- celibatar - necăsătorit, holtei, burlac, cavaler, june, becher
- mire - ginere, însurățel
Dex căsătorit
- căsătorít, ~ă 1 ( bărbați) Însurat. 2 ( femei) Măritată.
- CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, (Despre bărbați) însurat; (despre femei) măritată. – căsători.
- CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, (Despre bărbați) Însurat; (despre femei) măritată.
- CĂSĂTORÍT, -Ă, căsătoriți, -te, (Despre bărbați) însurat; (despre femei) măritată. – căsători.
- căsătorit a. și m. care a contractat o căsătorie.
- căsătorí 1-2 A (se) uni prin căsătorie (1) (cu cineva).
- CĂSĂTORÍ, căsătoresc, IV. și A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător ( „soț” < _casă_1 + -ător).
- CĂSĂTORÍ, căsătoresc, IV. A se uni prin căsătorie; (despre femei) a se mărita, (despre bărbați) a se însura. Ș-apoi noi eram mai în vîrstă cînd ne-am căsătorit? ALECSANDRI, T. I 349. ♦ (Rar) A uni, prin căsătorie; a fi de acord cu căsătoria fiicei sale (sau a fiului său). Am fete de căsătorit. ALECSANDRI, T. I 135.
- CĂSĂTORÍ, căsătoresc, IV. și A (se) uni prin căsătorie. – Din căsător .
- A SE CĂSĂTORÍ mă ~ésc intranz. (despre bărbați sau femei) A se uni prin căsătorie cu o persoană de sex opus. /Din înv. căsător
Antonime căsătorit
- Căsătorit ≠ divorțat
Sinonimul cuvântului căsătorit