Sinonime ciob (original) (raw)
Cuvântul „ciob” are următoarele sinonime:
ciob ( substantiv )
- hârb
- țandără
- spărtură
Alte sinonime:
- breanc
- tioc
Sinonime Apropiate
- hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- țandără - așchie, surcea, zburătură, ciob, fărâmătură
- pastor - oier, cioban, păcurar
- păstori - a ciobăni, a păcurări, a paște, a pășuna, a îndruma, a conduce, a cârmui
- pepene - harbuz, cantalup, lubeniță, zemos, bostan, curcubete
- știrbi - a ciobi, a sparge, a ciunti, a vătăma, a leza, a compromite
- știrb - ciobit, rupt, ciocnit
- fisură - crăpătură, spărtură, plesnitură
- frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
- așchie - țandără, zburătură, surcea, țeapă, țepușă
- hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
- leagăn - scrânciob, balansoar, lăcaș, cuib, origine
- bostan - dovleac, harbuz
- cavitate - adâncitură, gaură, scobitură, spărtură
Dex ciob
- ciob 1 Bucată dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut spart. 2 Vas spart. 3 A-i pune cuiva -u’ A-i face cuiva vrăji pentru căsătorie. 4 Conținutul unui vas. 5 Vas mic de pământ pentru tămâiat. 6 Ghiveci de flori. 7 Vas din doage stricat. 8 Bărbat.
- CIOB, cioburi, Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb. – çöp.
- CIOB, cioburi, Bucată, fragment dintr-un obiect (mai ales vas) de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hîrb. Gheorghe Petrescu... așezase la îndemînăi batista udă și, tot potrivind în fel și chip un ciob de oglindă, întindea cu încăpățînare cînd pielea pomeților către barbă, cînd sprîncenele către creștet. GALAN, Z. R. 157. Junghiuri ascuțite îi tăiau, ca niște cioburi de sticlă, prin toate încheieturile. VLAHUȚĂ, la TDRG. Mai toate vasele de la Piscul-Crăsani sînt reduse în cioburi. ODOBESCU, S. II 273. Rîde ciobul de oala spartă oală. ◊ (Poetic) Minerii noștri harnici de pe Jii Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, 46.
- CIOB ~uri n. Bucată dintr-un vas spart; hârb. ~uri de oglindă. /<turc. çöp
- ciob n. 1. bucată spartă de sticlă, de oală; 2. vas învechit și stricat în parte: amândoi mâncați dintr’un ciob PANN. .
- cĭob n., pl. urĭ (turc. pers. čob, čop, așchie, surcică). Vest. Hîrb, sfărmătură dintr’un vas. V. zob.
- CIOB s. hârb, spărtură, țandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (~ dintr-o oală de lut.)
- CIOB hîrb, spărtură, țandără, breanc, tioc. (~ dintr-o oală de lut.)
Sinonimul cuvântului ciob