Sinonime clocot (original) (raw)

Cuvântul „clocot” are următoarele sinonime:

clocot ( substantiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
agitație - tumult, frământare, neastâmpăr, neliniște, răscoală, răzvrătire, rebeliune
furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare
clocotitor - fierbând, în fierbere, clocotind, năvalnic, aprins, ardent, agitat, nervos, zgomotos
zgomot - gălăgie, larmă, vacarm, tumult, vâlvă, senzație, răsunet
sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
spumega - a face clăbuci, a năduși, a fierbe, a se înfuria, a clocoti, a se dezlănțui
zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
tensiune - încordare, stres, zbucium, dramatism, presiune, hipertensiune
vibrare - trepidație, tremur, freamăt, accent, emoție, patetism
zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
zgomotos - gălăgios, tumultuos, turbulent, agitat
zumzet - bâzâit, murmur, freamăt
febră - temperatură, fierbințeală, călduri, dogoare, emoții, încordare, agitație, tensiune
febrilitate - agitație, intensitate, grabă, încordare, înfrigurare, tensiune

clocot 1 Mișcare zgomotoasă a lichidului când fierbe. 2 Fierbere. 3-4 A (se) da în(tr-un) ~ A (se) fierbe. 5 Mișcare agitată (și zgomotoasă) a unui lichid. 6 Frământare (sufletească, socială ).
CLÓCOT, clocote, 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). – Din klokotŭ.
CLOCÓT, clocote, 1. Mișcarea zgomotoasă pe care o face un lichid cînd fierbe. Se pune într-un ceaun lapte dulce și se fierbe pînă la clocot. ȘEZ. I 251. ◊ A da în clocot = a începe să fiarbă, a da în undă. 2. Mișcare zgomotoasă produsă de lichide agitate de altceva decît de căldură. Zvonurile din stepă muriseră și, în locul lor, clocotul mării stăpînea stepa, pe cînd valurile spumoase năzuiau spre țărm. DUNĂREANU, N. 199. Foșnesc valurile de jur-împrejur, un clocot e rîul. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. Sîngele de-i năvălea în clocote la cap, se trîntea cu fața la pămînt și săruta florile sălbatice. DELAVRANCEA, S. 27. 3. Mișcare năvalnică, furtunoasă; zbucium, agitație, frămîntare. Prin mijlocul acestui clocot geologic, o apă mare se rostogolește la vale. BOGZA, C. O. 250. Zgomotele depărtate, clocotul de codri, veneau crescînd, bubuind, întinzîndu-se într-o sălbatică melodie, scuturînd codrii plini de rouă. SADOVEANU, O. I 64.

Sinonimul cuvântului clocot