Sinonime comanda (original) (raw)

Cuvântul „comanda” are următoarele sinonime:

comânda ( verb )

1. a ordona, a porunci, a dispune, a rândui
2. a conduce, a povățui, a îndruma, a controla, a regia

Alte sinonime:

• pomeni
• jertfi
• sacrifica
• a pomeni

comandă ( substantiv )

1. ordin, poruncă, dispoziție
2. conducere, comandament, șefie

Alte sinonime:

• povață
• povățuire
• control
• reglaj

comanda ( verb )

1. a ordona, a porunci, a dispune, a rândui
2. a conduce, a povățui, a îndruma, a controla, a regia

Alte sinonime:

• a da ordin
• a da dispoziții
• a cere
• a impune
• a regla
• a gestiona
• a decreta
• a dicta
• a obliga
• a necesita
• a vrea
• comandă

Sinonime Apropiate

• șefie - conducere, direcție, comandă
• hotărâre - decret, sentință, poruncă, dispoziție, ordin, edict, ordonanță, decizie, rezoluție
• conducere - direcție, îndrumare, administrare, cârmuire, guvernare, ghidare, comandă, stăpânire
• aranja - a potrivi, a orândui, a întocmi, a rândui, a dispune, a așeza, a sistematiza, a grupa, a ordona
• cârmă - oiște, proțap, cârmuire, conducere, comandă, guvernare, domnie
• călăuzi - a conduce, a ghida, a îndruma, a orienta, a povățui, a se lua după, a urma, a asculta de
• clasa - a aranja, a ordona, a așeza, a clasifica, a dispune, a rândui, a sistematiza, a plasa, a situa
• comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
• consiliu - sfat, povață, îndemn, îndrumare, conducere, organ (administrativ)
• dispune - a hotărî, a decide, a comanda, a ordona, a prescrie, a poseda, a avea, a birui, a bate
• direcție - sens, orientare, curs, perspectivă, conducere, șefie
• dirija - a conduce, a călăuzi, a îndruma, a îndrepta, a orienta, a ghida, a povățui
• dispoziție - hotărâre, ordin, poruncă, normă, indicație, alcătuire, construcție, constituție, toane
• așezare - aranjament, rânduială, alcătuire, dispunere, plasare, stabilire, ordonare, localitate, sat
• chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație

Dex comanda

• comanda 1 A ordona comandarisi (1). 2 A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări comandarisi (2). 3 A avea comanda asupra unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei comandarisi (3). 4 A da în lucru (un obiect, o lucrare ) la un meșteșugar comandarisi (4). 5 A cere de mâncare sau de băut într-un local comandarisi (5).
• COMANDÁ, cománd, I. 1. A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita mâncare sau băutură într-un local public. – Din commander.
• COMANDÁ, cománd, I. 1. A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. – Din commander.

Sinonimul cuvântului comanda

Testează-te!