Sinonime cugeta (original) (raw)

Cuvântul „cugeta” are următoarele sinonime:

cugeta ( verb )

• a gândi
• a cugeta
• a chibzui
• a medita
• a raționa
• a reflecta
• a judeca
• a aprecia
• a crede
• a gândi
• a socoti
• a opina
• a filosofa

Alte sinonime:

• aprecia
• chibzui
• considera
• crede
• găsi
• gândi
• intenționa
• judeca
• opina
• plănui
• proiecta
• socoti
• filozofa
• a meditarisi
• a mândri
• a rezona
• a semui
• a filozofa
• a considera
• a găsi
• a intenționa
• a plănui
• a proiecta

Sinonime Apropiate

• gândi - a cugeta, a chibzui, a judeca, a reflecta, a medita, a raționa, a aprecia, a cântări, a considera
• judeca - a cugeta, a chibzui, a gândi, a socoti, a aprecia, a reflecta, a cântări, a considera, a crede
• chibzui - a judeca, a cumpăni, a reflecta, a raționa, a gândi, a socoti, a aprecia, a crede, a găsi
• gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
• considera - a aprecia, a socoti, a chibzui, a judeca, a crede
• crede - a considera, a gândi, a aprecia, a chibzui, a socoti, a presupune, a-și închipui, a se încrede, a fi convins
• cugetare - gândire, reflecție, raționament, judecată, meditare, aforism, maximă, sentință, dicton
• înțelept - cuminte, socotit, chibzuit, măsurat, echilibrat, judicios, filozof, gânditor, cugetător
• nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
• opina - a socoti, a crede, a considera, a judeca
• gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
• judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
• imprudent - nechibzuit, nesocotit, neprevăzător, necugetat, hazardat
• imprudență - nechibzuință, necugetare, nesăbuință, nesocotință
• judicios - chibzuit, gândit, cumpănit, rațional, serios, matur, înțelept, rezonabil, cuminte

Dex cugeta

• cugeta 1 A medita. 2 A se gândi la ceva. 3 A chibzui. 4 A-și da seama. 5 A ține seama de... 6-7 A (se) considera. 8 A născoci. 9 A ~ sfaturi A unelti. 10 A plănui. 11 A ~ (în) bine sau (în) rău (cuiva) A voi binele sau răul cuiva.
• CUGETÁ, cúget, I. A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. – cogitare.
• CUGETÁ, cúget, I. (Adesea urmat de determinări introduse prin «la» sau, învechit, «asupra») A avea gîndurile concentrate asupra unui subiect; a urmări o idee, a medita; a se gîndi. Era un om care citea și care cugeta în singurătatea lui. SADOVEANU, O. VIII 7. A stat așa singur, cu ochii înghețați, cugetînd la o răzbunare cruntă, însă încă nedeslușită. SADOVEANU, M. C. 44. Dan cugeta de mult la un roman tras din viața de la țară. VLAHUȚĂ, O. A. 285. Ercule... prinse a cugeta asupra vorbelor celor două muieri. ISPIRESCU, U. 27. ◊ (Rar) A sta pe gînduri, a chibzui, a cumpăni; a se gîndi. E un moment mare, să mă cuget mai întăi-gîndi el. EMINESCU, N. 58. ♦ (Urmat de o completivă directă) A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. Cugetă că de mă vei părăsi, voi muri negreșit. NEGRUZZI, S.I 19. ♦ (Neobișnuit) A-și închipui ceva sau pe cineva. Ș-acum, cînd închid ochii și-l cuget, pare că mă uit la dînsul. VLAHUȚĂ, O. A. 145.

Sinonimul cuvântului cugeta

Testează-te!